#vanatori #vanatorii #ursi #carti #cartiromana #lecturiaudio #lecturi #alexandredumas #dumas #aventuri #dragoste #lecturiAI #lecturiAIonline #lecturiAIaudio #cartiaudioromana #cartiaudio
A fost odată un ţăran sărac care locuia în satul Fouly, se numea Guillaume Mona. Ursul venea în fiecare noapte să fure pere, deoarece acestui animal îi plac foarte mult. El avea preferinţă pentru un anumit copac încărcat cu pere din soiul „fruct de unt”1. Cine ar fi bănuit că un animal are preferinţe ca şi un om, că el va alege dintr-o livadă, doar pere din soiul „fruct de unt”?
Dar, din păcate, ţăranului din Fouly îi plăceau de asemenea perele „fruct de unt”. El a crezut la început că acestea au fost furate de copiii care au venit în livada sa, şi, în consecinţă a luat puşca, a încărcat-o cu sare grunjoasă şi s-a aşezat de veghe.
La ora unsprezece, un vuiet s-a rostogolit dinspre munţi.
— O’pa, spune el, există un urs în zonă!
Zece minute mai târziu, un al doilea vuiet a fost auzit, dar atât de puternic, atât de aproape, încât Guillaume a crezut că nu ar avea timp pentru a-şi salva viaţa lui şi s-a aruncat cu faţa în jos la pământ, având speranţa că ursul a venit pentru perele sale şi nu pentru el însuşi.
Într-adevăr, animalul a apărut aproape imediat dintr-un colţ al livezii, s-a dus direct la părul în cauză, a trecut cam la zece metri de Guillaume, s-a urcat cu agilitate în copac, ramurile au scârţâit sub greutatea corpului său, şi a început să mănânce cu poftă, era evident că nu venise în vizită pentru prima dată. Când a fost mulţumit, ursul a coborât încet, ca şi cum regreta că trebuie să plece, a trecut aproape de vânătorul nostru, căruia puşca încărcată cu sare nu îi putea fi în această situaţie de mare folos, şi a plecat liniştit departe în munţi.
Toate acestea au durat aproximativ o oră, timp care i s-a părut o veşnicie omului culcat la pământ. Cu toate acestea, omul s-a stăpânit. şi, văzând cum ursul pleacă el şopti:
— Ei bine, du-te departe, dar aceasta situaţie nu se va mai repeta, vei vedea.
A doua zi, un vecin care a venit să-l viziteze, l-a găsit ocupat cu tăierea unor bucăţi de fier într-o formă zimţată.
— Ce faci acolo? l-a întrebat el.
— Mă distrez, i-a răspuns Guillaume.
1 La începutul secolului 18, preotul Nicolas Hardenpont, din Belgia, a cultivat un sortiment superior, cu pulpa foarte moale, ce i-a adus perei denumirea „fruct de unt”. (N. T.) 4
Vecinul a luat bucăţile de fier, le întoarse şi le cercetă în mână, şi după un moment de reflecţie, ca un om care ştie ce spune, zise:
— Păi, Guillaume, spune el, dacă vrei să fii cinstit, trebuie să admitem că aceste bucăţi de fier sunt pentru străpuns pielea unui animal mai mare decât a unei căprioare.
— Poate, a spus Guillaume.
— Ştii ce, nu fi copil, a spus François (aşa se numea vecinul), bine, dacă vrei să ştii, aşa între noi, pentru un urs, doi bărbaţi sunt mai buni decât unul.
— Depinde, a spus Guillaume.
Şi el a continuat să lucreze la a treia bucată de fier.
— Ascultă, a continuat François, îţi voi lăsa pielea toată, şi vom împărtăşi trofeul şi carnea.
— Eu prefer totul, a spus Guillaume.
— Dar nu mă poţi împiedica să caut urme de urs în munţi, şi dacă-l găsesc, să stau la pândă în calea sa.
— Eşti liber.
Şi Guillaume, după ce a terminat cu bucăţile de fier, a fluierat şi a început să-şi încarce puşca sa cu o cantitate dublă de pulbere ca de obicei.
— Nu ţi se pare că e cam multă muniţie în puşca ta? a spus François.
— Un pic! trei bucăţi de fier sunt mai sigure decât un glonţ de plumb.
— Se strică pielea.
— Şi ucide mai rapid.
— Şi când pleci la vânătoare?
— Îţi voi spune mâine.
— Pentru ultima oară, nu vrei?
— Nu.
— Eu te avertizez că îi voi ţine calea.
— Distracţie bună!
— Între noi, nu-i aşa?
Информация по комментариям в разработке