Скачать или смотреть Resemnare

Text : Teicăr
Voce : Teicăr
Mix / Master : Teicăr
Beat : Darko
Album : ” Post - Mortem ”
An : 2018
Descarcă : ( http://www.mediafire.com/file/k3ku5xx... )

Contact -
  / mihaibogdan__  


Loviți de blestem strângem la piept perne reci.
Unde pleci, când cei la care ții te roagă să rămâi ?
Și tu te simți al nimănui... un nume șters,
Scris pe o cruce întoarsă invers, ascunsă-n mărăcini.
Zi-mi, de unde vin ? Eu nu mai țin minte... am uitat.
Călător calculat, lupt cu viața, timpu' a câștigat !
Treptat m-am adaptat, ce mi-ai pus în cale, am evitat.
Un abil împiedicat, n-am știut să cad, da' am învățat.
În petale m-am tăiat, cu lacrimi reci m-am vindecat,
Vântul, chipul mi l-a zgâriat. Soarele l-a ars și l-a crăpat.
Mi-ai intrat în suflet, trecând de ușă și pășind pe prag,
Încălțat, cu gheata plină de noroi, într-o seară de joi.
Încă e haos între noi, încercând să fim ordonați,
Cerul ne-a privit și azi cu o seninătatea aparte.
Voiam să ne bucurăm din orice, dar nu se mai poate,
Că am devenit slabi și răi, și asta ne desparte.
----------------------------------------------------------------------------------------------
Văd cum oamenii judecă, fiindcă nu judecă la fel.
Ce-i apropie, e departe, vremuri vechi, vremuri uitate,
Văd ce n-a vrut să se arate, îi simt teama-n glas...
Umbre condamnate la întuneric vestesc apusul prielnic.

Veșnic regretul caută locul perfect
Pentru a distruge ce-a fost corect, clar de la început.
Fug pe un drum lung și la fiecare pas par retras,
Furat de un miraj, aud voci ce-mi șoptesc: ” știm că o să cazi ! ”
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Azi m-am trezit mai adormit ( parcă cumva ) uitat în timp,
Sincer, mi-a lipsit, lipsa grijilor zilelor de zi cu zi...
Mi-e frică încă, cu toate că, boala mai are pân' să mă prindă,
Îmi e frică... aș putea uita totul într-o clipă.
E o risipă de timp, zilnic repetând aceeași muncă,
Zilnic auzind aceleași glume și aceleași subiecte obosite.
Simt scârbă și mă simt prost pentru asta,
Pentru că o simt pentru oameni, ce nu mi-au greșit.
Calm n-am, să am răbdare, fiecare cu povestea lui moare,
Nepăsarea doare și are un leac greu de găsit, greu de folosit.
Păstrez puritatea în vid, altfel n-ași mai fi zâmbit.
În viață, de nimic n-ai nevoie să poți înțelege, că ești fericit.
Cât timp faci ce ți-ai dorit, e un început plin de motivație.
Eșecul doarme lângă patul meu de vreo trei ani încoace...
Mă grăbesc spre acasă, cu un Doom întunecat în căști,
Până mai ieri eram prietenul imaginar al copilului din colț.
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Văd cum oamenii judecă, fiindcă nu judecă la fel.
Ce-i apropie, e departe, vremuri vechi, vremuri uitate,
Văd ce n-a vrut să se arate, îi simt teama-n glas...
Umbre condamnate la întuneric vestesc apusul prielnic.

Veșnic regretul caută locul perfect
Pentru a distruge ce-a fost corect, clar de la început.
Fug pe un drum lung și la fiecare pas par retras,
Furat de un miraj, aud voci ce-mi șoptesc: ” știm că o să cazi ! ”

#Teicăr #PostMortem #Resemnare