Descântecele. Interviu realizat cu Maria Cazacu, a. 2016.

Boala e cu omul. Localnicii au suferit și suferă de diverse boli. Pe timpuri se cunoșteau următoarele boli: vătămătură, nădușală în piept, rujă, friguri, răul copiilor, orbanț, gâlcă, bube: dulci, rele, negre, ș.a. Pentru vindecarea lor se descânta, scălda, se făceau frecțiuni, se punea ulcica, ventuze, se oblojea, se fierbea și se da de băut buruiene de leac, pe care le adunau vara. Descântecele fac parte din creația populară numită folclor din saxonă: folk -,,popor” și lore - ,,știința’’, deci știința poporului. Ce sunt descântecele? Descântecele au întotdeauna în vedere întoarcerea, alinarea și vindecarea diferitor boli corporale de care suferă nu numai oamenii ci și animalele domestice (S. Fl. Marian, folclorist). Printre descântecele ce se practicau în sat se poate de enumerat: de speriat, de deochi, de orbanț, de rujă, de gâlcă, de răul copiilor, ș.a. Când se descântă? Nu se descântă duminica, de sărbători. Cu ce se descântă? Lucrurile cu care se fac descântecele sunt multe și variate, de ex. apa, busuioc, unt, cărbune, cuțit de găsit, toporaș, ș.a. Fiecare descântec avea ritualul său, fiind respectat de persoanele care - l utilizau. Sătenii erau recunoscători acestor minunate sătence: Osoianu Zinovia (Zinuța), Gligor Maria (Manea), Dumitrașcu Ioana, Țapu Tatiana, Cazacu Maria (Manea), ș.a. Interviu cu Maria Cazacu, a. 2016