Dihorul și trașcaleta electrică

D'ale lu' Mitică - 20 septembrie 2020

MOTTO:
Mai bine un dușman harnic,
decât unul puturos.

Pentru specia umană, un lucru deosebit de important este jocul imagini, prin care fiecare individ își etalează calitățile și experiența de viață. Așa obține fiecare un rang în sânul comunității, prin ceea ce e sau prin ceea ce spune. Căci de multe ori de oameni se alege doar povestea; pura imaginație îmbrăcate în culori apetisante. Așa s-au născut: teatrul, circul și concursurile de frumusețe, iar peste acestea (ca un corolar) religia le însumează pe toate la un loc.

Gura păcătosului adevăr grăiește

Gheorghe Guzu locuiește într-un sat mic din Câmpia Brăilei. Zice că e credincios, și frecventează un cult creștin din convingere. Credința e o soluție pentru Gheorghe, o soluție care îi oferă explicații suficiente pentru neîmplinirile personale și justificări pentru acțiunile dumnealui. Gheorghe Guzu se prețuiește din calea afară. Asta pricepi încă de la primele vorbe. Dar furturile despre care vorbește, numai vreo autoritate a statului ar putea să le deslușească. Și cum autoritățile au și ele atâtea și atâtea încurcături și sincope, nu îți rămâne mare lucru de făcut decât să asculți și să te minunezi. Și intr-o oarecare măsură să te și îndoiești. Căci de aceea are românul minte, să se îndoiască de toate câte le scoate viața în cale.