În temple zidite de mâini omenești | Nicolae Moldoveanu | Cântările Harului

În temple zidite de mâini omenești,
Tu, Doamne, nu stai niciodată,
căci Duh şi Lumină şi Dragoste eşti,
şi Dragostea-i templul ce Tu-I locuieşti
când ea se păstrează curată!

În inima-n care credinţa-i veşmânt,
şi-n sângele Tău curăţită,
Tu vii cu iubire, Stăpâne Preasfânt
e singurul templu dorit pe pământ,
de inima Ta fericită!

Atunci când iubirea adună cu dor
copiii luminii divine,
cobori cu grăbire în mijlocul lor,
căci Tu le eşti Templu şi Har sfinţitor,
şi Templu sunt ei pentru Tine!

Credinţa şi pacea şi-al dragostei jar,
şi viaţa în Duh şi-n lumină,
sunt toate lucrări izvorâte din har,
sunt TempIu-Adevărului, fără hotar
umplut cu Fiinţa-Ți Divină!

Aici, în Lucrările Tale mereu,
Tu stai şi-Ți găseşti desfătare,
în ele să stau pe deplin vreau și eu
căci ele sunt Templul adâncului meu
în care Ți-aduc închinare!

Descarcă PDF: https://tinyurl.com/y7qlqhr4