Nașterea prin cezariană vs. nasterea naturală - avantaje și dezavantaje

Operația cezariană este o intervenție chirurgicală ce presupune incizia peretelui anterior al uterului pentru extragerea fătului. Termenul de „naștere prin cezariană” a fost folosit prima oară de Rousset (1581), în timp ce prima operație de cezariană efectuată cu succes îi aparține lui Jacques Nufer, în 1582.
Operația cezariană (OC) electivă reprezintă intervenția realizată pe baza unor indicații obstetricale și/sau medicale sau la cererea pacientei.
Cezariana electivă este în mod frecvent o intervenție planificată și realizată înainte de instalarea travaliului. Pe de altă parte, operația de cezariană efectuată în timpul travaliului, din necesitate, se numește operație cezariană de urgență. Medicul trebuie să indice operația cezariană în anumite situații precum:

obstrucția canalului de naștere matern (filiera pelvi-genitală);
malformațiil ale vaginului care obstruează canalul de naștere;
sarcină asociată cu cancerul de col uterin, indiferent de stadiul clinic;
patologie cicatricială cervico-vaginală-perineală - cicatrici pe col uterin, plastia sfincterului anal;
distocie osoasă - disproporție între făt și bazin, care face dificilă expulzia;
prezentații distocice (patologice - care nu permit naşterea naturală, precum așezarea transversală a fătului în uter;
distocie de dinamică și de dilatație (anomalii ale contractilităţii uterului si de dilataţie a colului uterin);
uterul cicatriceal - după cezariene repetate, după o operație de cezariană realizată cu mai puțin de un an în urmă, postmiomectomie (după extirparea chirurgicală a fibromului uterin);
ruptură uterină;
placenta praevia centrală sau parțial centrală sau marginală/laterală cu hemoragie importantă;
dezlipirea prematură de placentă normal inserată - decolarea accidentală (parţială sau totală) a placentei inserate normal în orice moment al sarcinii (înaintea naşterii);
suferință fetală acută ş.a.