Скачать или смотреть Paul Surugiu: Cine împodobește bradul fără Fuego?

"Casa părintească nu se vine/

Nu se vinde pragul părintesc/

Dintre atâtea locuri dragi și sfinte/

Ochii mamei încă ne privesc."

Cu o sensibilitate aparte, Paul Surugiu recită în fața camerelor de filmat și spune că este onorat că poetul Grigore Vieru i-a lăsat aceste versuri să le cânte. Are o carieră de 33 de ani pe scenă, dar și 7 ani în televiziune, pictează de ani buni, este pasionat și colecționar de artă și este preocupat de ce va rămâne în urma lui.

"Nicolae Dabija a spus că mi-am pictat toate florile pe care le-am primit la scenă în 30 de ani".

Fuego vine "La cină" și ne povestește frânturi din viața trăită la Turda, în copilărie, când părinții făceau eforturi ca el să ajungă anual la mare, pentru aerosoli, ne spune de ce ura chitara când era mic și cine a fost persoana care i-a ghidat pașii către cariera de succes de astăzi.

"Eu așa spun: când m-am născut, am cântat Drumurile noastre, pentru că de 33 de ani sunt tot pe drumuri... "

"Cine împodobește bradul fără Fuego?" - spune amuzat Paul și mărturisește că glumele de bun gust, pe această temă, chiar îi fac plăcere.

"Indiferent ce probleme aș avea, că și eu sunt om care are gânduri, care are rate de plătit, când am ieșit pe ușa, eu îmi iau zâmbetul la purtător. Pai, în ziua de astăzi, cel mai greu este să vezi pe stradă un om care zâmbește. (...) I-am scos pentru o clipă din tot ceea ce înseamnă cotidian și asta e bucuria mea cea mai mare, mă duc la oameni pe care-i văd triști pe stradă numai ca să-i fac să uite pentru o clipă. (...) Eu sunt artistul care vorbește cu oamenii, eu socializez cu publicul meu, eu nu pot să vin pe scenă, să cânt și să plec pe ușa din dos."

Ce îl emoționează profund, la ce filme plânge, cine îl așteaptă acasă, câte ținute de scenă are, care este povestea lor și unde sunt depozitate, aflați "La cină".

"Și m-am pus pe o bancă, mai lungă, unde erau două doamne cu turban pe cap și am spus - astea-s turcoaice toată ziua. Când m-au văzut ca vb în limba română s-au întors și au zis -vai, domnul Fuego, dar ce faceți aici, în parcul din Istanbul? Și eu am spus - sunteți românce ? Eu am crezut ca sunteți turcoaice, după turban. Nu, domnul Paul, noi suntem bolnave de cancer și am venit la tratament la o clinică. N-am mai mers să văd sabia lui Ștefan cel Mare și am stat vreo oră și jumătate cu aceste doamne."