Vineri, după Miercurea Cenușii, Anul A
Lăudat să fie Isus! Suntem în ziua de Vineri, după Miercurea Cenușii, zi dedicată postului, rugăciunii și pomenii. Cu această ocazie medităm asupra textelor din Is 58,1-9; respectiv din Mt 9,14-15:
Is 58,1-9: Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și fă cunoscute poporului meu nelegiuirile lui și casei lui Iacob, păcatele sale! Pe mine mă caută zi de zi şi căile mele doresc să le cunoască ca un neam care face dreptatea și nu părăsește judecata Dumnezeului său. Cer de la mine judecata dreaptă și le place să se apropie de Dumnezeu. De ce să postim dacă tu nu vezi? De ce să ne umilim sufletele dacă tu nu iei în seamă? În ziua când postiți, voi vă preocupați de afaceri și îi oprimați pe toți muncitorii voștri. Iată, postiți între certuri și dispute și ca să loviți cu pumnul nelegiuirii! Nu mai postiți ca astăzi, ca să se audă glasurile voastre pe înălțimi! Oare ca acesta este postul care-mi place sau ziua când omul își umilește sufletul? Să-și aplece capul ca trestia, să-și pună sac și cenușă? Acesta numești tu post și zi plăcută Domnului? Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanțurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiți; înlăturați orice jug! Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l și nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău! Atunci, lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta se va arăta repede; dreptatea ta va merge înaintea ta și gloria Domnului te va păzi din spate. Atunci îl vei chema pe Domnul și el îți va răspunde, vei striga și el va zice: „Iată-mă!”, dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul, arătatul cu degetul și vorbirea păcătoasă.
Mt 9,14-15: Atunci s-au apropiat de el discipolii lui Ioan și i-au spus: „De ce noi și fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?”. Isus le-a spus: „Pot oare nuntașii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti”.
Postul care îmi place nu pretinde să fie considerată operă poetică, ci pur și simplu este o revărsare a duhului celui care vă vorbește:
Unii încep să facă post,
Luându-i pe alții la rost,
Că nu se comportă ca la carte,
Deci, de Domnul nu au parte.
Și încep postul cu elan,
Cum fac în fiecare an,
Încercând să-i corecteze,
Și asupra lor să vegheze.
Trece o zi, trec chiar și două,
Până ajung la treizeci și nouă,
La al Paștelui ajun,
Fără să facă ceva bun.
Căci la ei nu s-au gândit,
Să se apuce de slujit,
Fără să se îngrijească,
Cu iubire să se primenească.
Trece un post, mai trece altul,
Nu-l întâlnesc pe Preaînaltul,
După care ei aspiră,
Criticând de voie bună.
Astfel nemulțumirea crește,
Sufletul se tânguiește,
Că alții post n-au făcut,
După cum le-ar fi plăcut.
Marta este un bun exemplu,
Chiar și fariseii la templu.
Ei bat cu pumnul în masă,
Făcând ordine în casă.
Adesea i-am imitat și eu,
Succesor de fariseu,
Arătând cu degetul spre alții,
Că nu se comportă ca frații.
Acum pe cap îmi pun cenușă,
Privind mizeria de după ușă,
Pe care am ținut-o ascunsă,
Și inima îmi era străpunsă.
Adevărul m-a pătruns,
Prin păcatul ținut ascuns,
Pe care acum îl revelez,
Începând ca să veghez.
Timp la dispoziție am,
Pentru al penitenței ham,
Pe care mi-l însușesc,
Pe „alții” frați îi numesc.
Dorința mea de schimbare
Este ca, în Postul Mare,
Să îndeplinesc un precept:
Bârna din ochi să-mi accept.
Iar paiul să nu îl privesc,
Când pe frați îi întâlnesc,
Știind că suntem greșitori,
În calitate de muritori.
Un Post sfânt eu vă doresc,
Iar dacă din nou greșesc,
Să mă tratați cu îngăduință,
Acceptându-mă în credință!
Post binecuvântat!
Pace și bine!
Fr. Mihai Afrențoae, CB, OFMConv.
Информация по комментариям в разработке