Скачать или смотреть Nu înțeleg cum știa poliția că e în camionul meu. Și nici ce a văzut polițistul în buletinul ei.

Fac Iași — București de unsprezece ani. Nu iau niciodată oameni la ocazie. Până în noaptea aceea de noiembrie, când am văzut-o pe marginea drumului în ploaie, udă până la piele, fără să mai caute nimic.
A urcat. Am condus. O oră mai târziu poliția ne-a oprit. Polițistul nu a întrebat dacă am un pasager — a cerut direct actele ei. Ca și cum știa deja că era acolo. Ca și cum fusese anunțat.
Când a văzut buletinul, fața lui s-a schimbat. Nu a spus nimic. Ne-a lăsat să plecăm.
La Focșani a coborât. Mi-a spus că polițistul primise un apel cu numărul meu de înmatriculare. Și că motivul pentru care nu spusese nimic era că fotografia din buletin nu se potrivea cu fața pe care o văzuse în realitate.
Angajatul de la benzinărie nu o văzuse coborând. Poliția nu are nicio înregistrare a controlului din acea noapte.
Scaunul era ud. Apa era reală.