Un cerșetor i-a cerut unei domnișoare o pâine. Fata l-a ocărât și i-a zis să-și caute un job. A doua zi, l-a găsit într-un birou, îmbrăcat la costum. Era noul ei șef...
Și poate că nu v-aș povesti această pățanie, ieșită din comun, dacă n-ar fi fost o lecție atât de bună pentru toți,
Să luăm și noi aminte în această viață
Că fiecare pasăre pe limba ei piere.
Iar cuvintele odată aruncate nu se mai pot lua vreodată înapoi.
Dar să ne întoarcem la povestea noastră. Căci acestor două personaje nu întâmplător le-a fost dat să se întâlnească. Și să-și schimbe reciproc viețile într-o clipită.
Era o zi ca oricare alta în oraș. Oameni grăbiți, mașini claxonând, magazine deschise. Laura, o fată tânără, îmbrăcată simplu, pășea rapid pe trotuar, cu gândul doar la ce avea de făcut mai departe. Părea obosită, poate chiar puțin iritată. Nici nu băga în seamă lumea din jur.
La colțul străzii, un bărbat cerșea. Cu haine ponosite, dar cu ochii vii, s-a uitat spre Laura, a întins mâna către ea și i-a cerut o bucată de pâine.
Fata îl privi o secundă, apoi i-a răspuns tăios:
— La muncă, nu la întins mâna! Caută-ți un job, toți vreți de-a gata!
Cerșetorul i-a zâmbit și i-a spus:
Poate că ai dreptate.
Dar fata n-a mai stat la discuții și a plecat căci era grăbită. Enervată parcă și mai tare de aroganța acelui cerșetor.
De cevre vreme, Laura simțea că-și pierde răbdarea cu oamenii. Și mai Simțea toată greutatea lumii cum apasă pe umerii ei. Era grăbită să ajungă la un interviu de angajare, era șomeră de o săptămână Și nu-și permitea să rămână așa prea mult timp. Firma la care lucrase dăduse faliment iar acum trebuia să găsească o soluție. Știa că singurul ajutor din viața ei era tot ea…căci pe altcineva nu se mai putea baza.
A doua zi, a luat-o de la capăt. De dimineață devreme, alergătură prin mulțimea de oameni. Nu lua nici măcat autobuzul, ca să nu ma dea bani pe bilet. Se oprea doar la semafoare, să-și tragă răsuflul și să-și scuture sacoul de vreo scamă nouă, ca nu facă impresie proastă la interviu.
Când a ajuns într-un final la adresă, a intrat în clădirea de birouri, apoi de la recepție a fost condusă către sala de interviu. Avea inima cât un purice. Emoționată, cu un nod în gât și o grămadă de gânduri care nu-i dădeau pace. Nu voia mult: un job stabil, o șansă să scape de grijile care păreau să o urmărească la fiecare pas.
În fața ei stătea Victor. Un profesionist desăvârșit în ceea ce făcea, cu idei uneori duse la extrem. S-a uitat în ochii tinerei din fața lui și a zâmbit.
„Ne-am mai întâlnit ieri”, a spus el, cu o voce blândă, dar totodată fermă.
Poftim?, a zis Laura confuză.
Când m-ai trimis la muncă, nu la întins mâna. Iar eu îți cerusem doar o pâine.
Iar Laura a înghețat. S-a uitat mai bine la el și a recunoscut privirea. Era el.Cerșetorul…doar că acum era îmbrăcat elegant, la patru ace. Și era omul care decidea dacă îi va da un loc de muncă sau nu.
Cum era posibil așa ceva?
#bunacemaifaci #povesticutalc #PovestiDeViata #LaMunca #Cersetor #PovesteEmoționantă #LecțieDeViață #NuJudeca #Transformare #Surpriză #Respect #Motivațional #Inspirație #România #ClipViral #ȘefulEraCerșetorul #PutereaCuvintelor #ViațaAdevărată
Информация по комментариям в разработке