Dacă Adevăratul Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat.
Cap. 1. Câteva reguli de tratare a mistico-religioşilor.
Mai mult ca sigur, pentru afirmaţia din titlul acestei părţi, voi fi atacat de către ambele tabere aflate în confruntare – ateii şi mistico-religioşii. Afirmaţia din titlu este însă un adevăr de necontestat în această perioadă de evoluţie a Umanităţii terrane, perioada trecerii de la semicivilizaţia prezentă, către deplina umanizare şi deplina civilizare din viitor. În această perioadă, în care majoritatea oamenilor nu s-au dezrobit complet din sclavia instinctelor şi impulsurilor bestiale, părând a confirma teoria darwinistă, în lumea terrană trebuie aplicate cel puţin următoarele legi din psihologie, psihiatrie şi genetică: a. Credinţele religoase nu depind de creierul cognitiv şi conştiinţă, ci de creierul emoţional (limbic) şi inconştient. Aceasta determină încremenirea religiosului de orice vârstă în imperiul iraţional, semisălbatic şi instinctual al copilăriei naive, credule şi lipsite de discernământ. Între pruncul care crede în basme cu personaje fabuloase (zâne, zmei, feţi frumoşi, vrăjitoare etc.) şi individul matur care consideră că miracolele din textele religioase sunt adevărate, ba încă şi revelate divin, nu există nici o deosebire. Copilul are scuza că s-a născut o mică bestie candidată la umanizare, cu ajutorul instruirii ştiinţifice şi educaţiei morale, făcute în familie şi societate. În lipsa acestei intervenţii umanizante, el ar rămâne un simplu animal, aşa cum au rămas mii de prunci pierduţi prin jungle.
Individul matur care a trecut prin procesul de instruire ştiinţifică şi educare morală, uneori chiar prin înalte instituţii de învăţământ, nu are nici o scuză pentru infantilism, iraţionalitate şi religiozitate. La o primă vedere, ar trebui să-l tratăm ca pe un infractor care a înşelat speranţele de evoluţie şi progres investite în el de Societatea Umană. Nu putem proceda astfel, deoarece un principiu de drept general acceptat precizează că persoanele lipsite de discernământ nu răspund penal. Religiosului de orice fel îi lipsesc maturitatea psihică şi discernământul integral, fapt trecut sub tăcere de toate legislaţiile naţionale şi internaţionale, din motive oculte. În caz de săvârşire a unor fapte penale, lui i se recunoaşte formal un discernământ juridic, încât să poată fi condamnat. Mă întreb cât de corectă este această practică juridică, mai ales în cazul infracţiunilor săvârşite în stare de tulburare psihică mistico-religioasă (acte de terorism, omoruri, vătămări corporale, ameninţări, estrocări, înşelăciuni etc.). Răspunsul vă aparţine.
b. A doua regulă de abordare a religiosului a fost cristalizată de psihologie şi psihiatrie, pe timpul tratării drogaţilor cu diferite substanţe chimice. Între afectarea conştiinţei unui om cu diverse substanţe (alcool, narcotice etc.) şi intoxicarea ei cu informaţii false, care îl fac să perceapă eronat realitatea, nu există nici o deosebire. Ca atare, ştiinţele ne recomandă să tratăm religioşii ca pe orice alt tip de drogaţi, deoarece majoritatea sunt total insensibili la argumente raţionale.
Un drogat este o fiinţă jalnică, căzută într-un puţ adânc şi întunecos, populat cu fiinţele fabuloase ale imaginaţiei sale semisălbatice. stimulate de creierul limbic. Uneori, starea sa este atât de gravă încât pare a fi posedat de un duh rău, sălbatic, irational, pervers etc. Zadarnic rugăm drogatul cu substanţe chimice sau cu mituri religioase să accepte leacurile vindecătoare, începând cu argumentul raţional şi terminând cu medicamentele propriu-zise. Cel mai înţelept gest este să coborâm în puţul său întunecos, să-i servim drogul preferat, amestecat cu puţin medicament vindecător. Treptat, mărim doza de medicament şi reducem doza de drog din pilulele administrate cu stăruinţă şi blândeţe. După ce depăşim un anumit prag critic, drogatul cere tot mai mult medicament şi tot mai puţin drog. Eu am folosit această tehnică psihologică timp de 19 ani, de când am devenit scriitor şir ezultatele ei sunt cât se poate de încurajatoare.
Desigur, medicamentele servite de mine auf ost sugestii pozitive, argumente raţionale, informaţii ştiinţifice exacte, raţionamente de bun simţ etc. Veţi întâlni multe astfel de „medicamente” în următoarele două părţi ale acestui volum.
Информация по комментариям в разработке