Dilemele Capitanului Roman - Traian Tandin

Iarnă. Noapte. Era un frig de crăpau pietrele, însă căpitanul Roman tot mai stătea la pândă într-un loc de parcare, unde presupunea că vor apărea hoţii. Frigul îl îndârjise şi mai mult. Se iviră zorile, dar hoţii nu apărură…

„Probabil că se relaxează, au dormit toată noaptea ca să prindă forţe, iar eu…”

…Sosind la birou, căpitanul se prezentă la şeful său:

— Să trăiţi!

— Noroc! Ia loc, îl invită şeful. Cum a fost azi-noapte?

— Frig, tovarăşe colonel!

— Altceva?

— Nimic, în afară de frig.

— Mda. Să-ţi spun de ce te-am chemat. Am primit cu poşta de azi-dimineaţă o anonimă spirituală. Te priveşte în mod direct, preciză colonelul, deschizând coperta unei mape.

— Scriptorul şi-a lăsat amprentele pe ea? privi Roman spre mapa de pe birou.

— Nu, anonimul a avut grijă să-şi şteargă amprentele.

„Anonimul, deci nu scriptorul!” sesiză căpitanul.

— Cu alte cuvinte, depeşa nu e scrisă!

— Da, ai sesizat bine, zâmbi şeful. Este alcătuită din litere decupate din ziare. Autorul ei vrea să fie prudent, să nu facă nicio greşeală! Citind-o am remarcat că a făcut totuşi câteva greşeli de… gramatică. Dar nu numai atât… Te rog, citeşte!

Căpitanul Roman luă hârtia şi o citi cu mult interes.

„Tovarăşe căpitan Roman. Se vorbeşte multe lucruri elogioase la adresa d-stră. Hoţi zice că aveţi fler de mare copoi şi că cunoaşteţi bine viaţa din metrou. Spune că nu vă daţi bătut până nu-i prindeţi şi îi înfundaţi bine ca pe sticlele cu vin de Drăgăşani de care îi place şi lui băiatu…” Ajungând aici, ofiţerul râse scurt. Anonimul voise să pară spiritual, dar din textul agramat se putea înţelege că va veni şi rândul lui să fie „înfundat”. Cili mai departe: „De data asta trebuie să recunoaşteţi că v-aţi dat bătut ca turcii la Călugăreni. Aţi pierdut bătăliile şi la Podul înalt sau Podu Basarab, la Griviţa sau pe Calea Griviţei, la Giurgiu sau pe Şoseaua Giurgiului, precum şi la Poarta Albă sau Balta Albă. Aţi pierdut fiindcă noi suntem patru apostoli neduşi la biserică şi lucrăm în viteză, depăşind limita legală în localităţi. Avantajul călăreţului… Acum vă lăsăm, că la următoarea bătălie vă vom felicita tot în scris. P.S. Nu vă obosiţi să căutaţi amprente că n-avem.”

— Ei, cum ţi se par cei „patru apostoli”? zâmbi colonelul.

— Cei „patru apostoli” au fost trei, Luca şi Matei, dar am tras cu tunul şi-am văzut doar unul! glumi Roman cu subînţeles.

— Drăguţ, râse şeful. Rimează bine.

— Rima ar mai putea continua…

— Hai, încă una şi gata! îngădui şeful.

— Scriind anonima, cu multe s-a trădat, deci cu toată stima, îl şi văd… înfundat!

— Foarte drăguţ! râse el din nou. Ai talent… Dacă am început de lunea cu momentele vesele, înseamnă că o să ne meargă bine toată săptămâna. Dar să revenim. Spune-mi, te rog, mai ai nevoie de locotenentul Muşat şi plutonierul Drăgan în această acţiune? S-a ivit un alt caz, un furt de butelie, şi nu prea am pe cine să trimit.

— Acum, după ce-am citit anonima, cred că pot renunţa la ajutorul celor doi. Voi organiza pândele folosindu-mă. Numai de agenţii de ordine din cursul nopţii. De fapt, însuşi „apostolul” mi-a dat o mai clară orientare asupra zonelor în care să-mi concentrez atenţia. Locurile „bătăliilor pierdute”, enumerate de el, sunt exact locurile unde au avut loc furturi din maşini. Dacă le unim întră ele, se va forma un triunghi cu centrul în jurul Pieţii Unirii. Asta-mi spune foarte mult…

— Ca şi încercarea lui de a ne convinge că avem de-a face cu mai mulţi infractori, cu un grup, din moment ce au acţionat într-o singură noapte pe o rază aşa de întinsă.

— Fără îndoială. El s-a trădat singur, în însuşi cuprinsul anonimei, că posedă un autoturism, de care se foloseşte la comiterea furturilor. Şi nu este unica greşeală… Am mai dedus că locuieşte în Bucureşti, în perimetrul triunghiului acela, cunoaşte expresiile argotice de ultimă oră, ceea ce mă îmbie să presupun că trăieşte în lumea celor certaţi cu legea sau are legătură cu ea…

— Trăieşte şi are legătură cu ea! accentuă colonelul. Să ne gândim numai la valorificarea obiectelor furate, unde are nevoie neapărat de o a doua sau chiar a treia „mână”.