De dimineata, am pornit din Localitatea Sasca Montana cu gandul sa strabatem Cheile Nerei si sa ajungem la unul dintre cele mai frumoase lacuri din Romania, Lacul Dracului. Am intalnit privelisti de neuitat, imbracate in verdele crud al primaverii, am privit Nera de pe balconul stancilor si am trecut prin nenumaratele tunele sapate in peretii abrupti ai cheilor. Florile ne-au incantat cu parfumul lor si pasarile cu trilurile neincetate. Ne-am simtit ca intr-un basm cand am privit de jos, iedera impletita pe stanca imensa, intinzandu-se spre infinit. Doamne, ce minunatii poate natura sa ne ofere!
Dar pentru a ajunge unde ne-am propus, aveam un mare hop de trecut: apa Nerei. Acest rau hraneste, ca un spirit ocrotitor, intreaga natura a locului, insa tot el are incapatanarea de a nu lasa drumetii sa treaca oricand si oricum. Uneori isi mareste si isi involbureaza apele, taind avantul oricarui curajos! Daca ati urmarit prima parte a drumetiei noastre, ati simtit apa rece care ajungea pana la jumatatea coapse, v-a tremurat inima de emotie si v-ati bucurat, pana la urma, de reusita traversarii Nerei, alaturi de noi.
Daca nu ati vazut prima parte, o puteti viziona aici: • Apa ne ajunge pana la jumatatea coapsei!!!...
In partea a doua a traseului nostru, dupa aproape noua ore de mers, pasii ne-au purtat mai departe, spre Lacul Dracului unde urma sa campam. Cararea a devenit anevoioasa din cauza trunchiurilor de copaci cazute si a rucsacului plin cu echipamente necesare pentru a ramane peste noapte. Oboseala incepea sa isi faca simtita prezenta. Intunericul noptii a coborat treptat in padure, iar noi am scos fontalele pentru a ne putea orienta.
Am trecul pe langa Lacul Dracului fara sa-l putem admira deoarece era cuprins de bezna. La cativa metri de el, in apropierea raului, care ne-a insotit pana acum pe tot parcursul excursiei, am asezat corturile. Ne-am recapatat o parte din puterile pierdute abia dupa cina consistenta pe care ne-am pregatit-o la foc. O masa mult asteptata si binemeritata.
A doua zi ne-am trezit mai intai cu ploaia cantandu-ne pe cort, iar apoi cu pasarile care se bucurau, alaturi de noi, de revenirea soarelui. Ce privilegiu, sa asculti muzica padurii!
Dupa micul dejun, am strans tot si am urcat curiosi la Lacul Dracului. Doamne, ce minunatie de lac! Ce splendoare de loc! Singurul lac din Romania format prin prabusirea tavanului unei pesteri. Iedera atarna, de pe peretele stancos, ca niste liane deasupra apei turcoaz, pe care vantul le unduia asemeni voalurilor unor cadane. Din fagii din jur, ca intr-o poveste cu zane, "ploua" cu mici "petale" maro-aurii, ce cadeau lent deasupra apei. Nu ne-am asteptat sa intalnim un asemenea decor salbatic si plin de magie, la un lac atat de mic. Cu siguranta este cel mai frumos lac de mici dimensiuni pe care l-am vazut. Iar voi, sa nu ramaneti doar cu imaginile pe care le-ati vazut alaturi de noi, ci mergeti sa-l admirati voi insiva pentru ca este ceva cu adevarat deosebit!
Am urcat pe banda rosie tot ce am coborat cu o seara inainte, apoi am intalnit un indicator care ne-a orientat catre marcaj banda albastra care ne va duce spre localitatea Carbunari. Am ales sa urmam acest marcaj pentru a ne intoarce la masina pe un traseu diferit, pentru a cunoaste o alta parte a acestei deosebite rezervatii. La inceput am fost usor dezamagita, deoarece am mers mult timp pe un drum forestier monoton, insa apoi, am dat de ceva care mi-a schimbat starea de spirit cu 180 de grade si m-a facut sa ma felicit pentru alegerea facuta! Insa mai multe veti afla veti in partea a treia a excursiei noastre, care va urma cat de curand!
O zi minunata si vreme buna pe munti!
Информация по комментариям в разработке