DIN ARHIVE
Am avut cu vreo câteva luni în urmă , o discuție oarecum în contradictoriu, cu un preot pe care îl prețuiesc foarte mult, și reflectând asupra ei, am ajuns la concluzia că, din pricina rutinei, cărărilor teologice bătătorite și ideilor preconcepute, sunt anumite aspecte pe care, ori nu le băgăm în seamă ori le tratăm cu superficialitate.
Ar trebui să o repet și la singular, pentru că mă declar vinovat.
Sigur, nu suntem întru totul de acord, ceea ce nu îi scade cu nimic valoarea în ochii mei, dimpotrivă i-o sporește, pentru că dezbaterea teologică părtinitoare și fără sinceritate, nu valorează nimic, nu este decât retorică papagalicească.
Am reținut două importante elemente care mi-au fost semnalate de către Sfinția Sa, pe care intenționez să le dezbat în această predică.
In primis: bogatul este cuprins de căință, și ca atare, ar remedia, dacă i-ar sta în putere, răul făcut.
In secundis: bogatului îi pasă de cei cinci frați ai săi pe care încearcă să îi prevină, mediante Lazzaro.
Dar, se ciocnește de opoziția implacabilă a lui Avraam.
Prin osândire, bogatul nu este deprivat de conștiința de sine sau de sentimente. Dar, la ce-i folosesc cele două în situația în care se află?
Mie personal, subiectul mi se pare fascinant, sper să și reușesc să-l prezint ca atare, explorându-l amănunțit și abordând inclusiv spinoasa problemă a lui Apokatastazis Panton, a reașezării tuturor în Hristos.
În ceea ce mă privește, consider căința bogatului imperfectă și insuficientă, determinată exclusiv de nefericita stare în care se află.
Nu este vorba nici măcar de o manifestare formală și explicită a regretului, de genul: "Doamne iartă-mă pentru ce am făcut!" sau "Lazăr dragă! Iartă-mă că te-am lăsat să mori de foame!" "I'm feeling uncomfortable... Sorry mate!"
Cu atât mai puțin de o conversiune sau de o schimbare radicală de atitudine.
Pentru el, un aristocrat, un Upper Class, Lazăr rămâne un sărăntoc, un trepăduș, un cerșetor, un băiat de mingi de pe marginea terenului în care joacă doar Liga mare din care face parte și Avraam, om de condițiune ca și el, un personaj de factură servilă, bun numai ca să-i slugărească, ducându-i apă și purtând mesaje de alertă fraților săi.
Un anonim care nici măcar nu i se adresează Lui Lazăr în mod direct, ceea ce e și mai jignitor.
În ceea ce privește grija față de propria-i stirpe, socot că până și tâlharii sau criminalii își iubesc frații și progeniturile, și odată prinși, așteptând după gâde să le prinză gâtul în laț în chip de gât-legău sau să le iaie capul, ar trimite celor dragi același mesaj: să nu facă asemenea lui, ca să nu împărtășească și ei într-o zi rigorile teribile ale inexorabilei pedepse.
Nu pentru că ar considera tâlhăria un rău în sine, ci pentru că i-au prins.
Dar, nu am intenția de a face un rezumat al predicii. Dacă sunteți curioși, puteți să o ascultați...
Duminica a douăzeci și doua după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr)
Duminica a XXII-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr); Ap. Galateni VI, 11-18; Ev. Luca XVI, 19-31
Preot Sorin Seviciu 2023
Информация по комментариям в разработке