Canicula a schimbat obiceiurilor ciobanilor de la stânele de pe munte ale gugulanilor ruscani

Canicula a schimbat şi obiceiurilor ciobanilor de la stânele de pe munte, dar povestea merge mai departe. Căldurile și canicula instalată și peste Banatul Montan a lovit și acolo unde temperaturile ridicate din timpul verii nu au fost o problemă: stânele sătenilor din Rusca Teregova, Domașnea și în general în, Țara Gugulanilor” Aceasta este formată din satele de la poalele Munților Semenic, Țarcu, Muntele Mic, Godeanu și chiar până în nordul județului în subramurile Munților Retezat. 

Din cauza căldurii păcurarii și ciobanii au mutat activitățile care se făceau ziua pe timpul nopții. Care cu tractorul sau cu măgarii și caii, ruscanii - locuitorii satului Rusca Teregova, pornesc la Trăstură. Aceasta este un gol alpin de pe coasta Munților Țarcu și Gugu unde oamenii au stânele de vară când urcă cu oile la munte. 

Vremea deosebit de caldă a dus la înmulțirea excesivă a muștelor și viespilor care atacă oile sau efectiv se bagă în ochi și gura oamenilor. Iar acum cu epidemia de pestă ovină, ciobanii au izolat stânele și merg la păscut doar în locuri știute de ei. De obicei poieni și luminișuri din mijlocul pădurii necălcate de alte turme. 

La stâna Ionelei Bijan, există toate condițiile pentru ca păcurarii și ciobanii să poată derula toată activitatea în condiții optime. În afara construcțiilor care formează stâna propriu-zisă – ocol, strungă, saivane și cuina unde se prepară cașul, Ionela are, o colibă” adică un sălaș mobilat, cu de toate și cu tot confortul”. Apa a fost adusă la stână printr-un sistem ingenios e vase comunicante de la aproape 2000 de m distanță. Apă curată și gustoasă – apă vie de izvor de vârf de munte. Lumina și asigură cu panouri solare, dar și cu felinarul. În rest – pădurea este aproape și locul ferit de jivinele pădurii. De mare ajutor sunt câinii, cei mai de preț tovarăși și prieteni ai crescătorilor de oi în vârf de munte.

Toată activitatea începe cu spălatul pe mâini și o sfântă cruce, apoi oile sunt trecute prin strungă și mulse. Laptele se strecoară, se pune în căldări mari și vechi – adevărată valoare spirituală – după care, cu priceperea ei de păcurăriță Ionela dă căldură căldărilor așa cum o știe doar ea și cum a învățat de la, moșu și muma ai bătrâni” care la fel au făcut și ei toată viața. O adevărată știință învățată în cea mai mare și curată academie – viața la stână și la sat!

Cașul obținut este pus la stors şi apoi la sare şi mai apoi se transforma în brânză pentru consumul propriu sau pentru vânzare. Și încă un amănunt: în familia Ionelei Bijan aproape că nu există masă de pe care să lipsească felia de brânză de oaie. Tare, curată și grasă de la laptele oilor ce pasc iarba din Ținutul Gugulanilor.