#calaretul #rosu #carti #cartiromana #lecturiaudio #lecturi #radutheodoru #ura #dragoste #lecturiAI #lecturiAIonline #lecturiAIaudio #cartiaudioromana #cartiaudio #crima #razbunare #balduin #flandra
Cartea întâi
Târgul de robi
Turnul lui Balduin de Flandra
Lumina albăstruie cade în trâmbe strălucitoare peste forfota mulţimii care-l înghesuie pe căpitanul domnesc al tighecenilor, Mârzea, spre uşile bisericii mitropolitane de Târnovo. Este duminică 6 aprilie 1596, zi a sfântului Eutihie, patriarhul Constantinopolului. Zi de denie şi de târg. Strigătele salepgiilor şi vânzătorilor de bragă turci ducând pe umeri vasele de alamă burduhoase, pe capacele cărora sunt prinse mahmudele de argint care clinchetesc vesel sunt acoperite de strigătele mărgelarilor şi marchitanilor vlahi din Vlahia Mare, cu care se amestecă laudele neruşinate ale neguţătorilor greci din Pera şi Galata; laude aduse mătăsăriilor de Brusa şi chihlimbarurilor de Erzerum, spânzurate de prăjini înalte, la vedere. Martologi bulgari în ilice coboară stradelele înguste şi întortocheate, pavate cu piatră de râu, ţinându-se de coada măgarilor încărcaţi cu bărbânţe de brânză şi caş; ori cu pături colorate, ţesute din păr de capră. Sunt acolo olăriţe bulgăroaice, pieptoase şi sprâncenate, vânzându-şi ulcioarele smălţuite, sunt cărvănari morovlahi1, cu tejghelele acoperite de cojoace şi dolame, sunt neguţători de cocoşi turceşti şi porumbei călători, sunt tătari de Dobrogea, ţinând de frâie câte opt basmeţi scunzi, flocoşi, cu nările tăiate, cai iuţi şi vânoşi în jurul cărora se foiesc câţiva timarioţi turci, înarmaţi cu săbii încovoiate, încălţaţi cu cizmuliţe de safian, purtând şalvari verzi, culoarea profetului, şi a binecredincioşilor închinători ai lui Allah. Sunt şi singurii înarmaţi, în afară de tătari şi morovlahi.
Călare pe Şeitan, cu şoimul pe umăr, căpitanul se lasă în voia mulţimii. Este îmbrăcat ca un baatur nohai. Cizme roşii din piele de ţap, cu pinten de argint. Şalvari dintr-o mătase grea, albăstruie, de Veneţia, ca şi cămaşa, peste care poartă pieptar din piele de bivol, ţintat, căptuşit cu o za subţire, coleret de oţel, calpac din blană de râs şi pe umeri o pelerină de mătase sângerie, de Samarkand. Arc, cucură de săgeţi, prinsă la oblânc, sabie, cele două hangere înfipte în brâul din piele; coburii grei închişi cu lacăte şi la spatele şeii o burcă de karakul strânsă sul, burcă ce stârneşte şoaptele de admiraţie ale pricepătorilor. Primăvara timpurie a izbucnit parcă astăzi, în cinstea acestui Eutihie, pe care-l sărbătoresc clopotele mitropoliei în dangătele lor solemne. Căpitanul ciuleşte urechile. Îşi ţine ochii întredeschişi leneş, stă în şa după obiceiul tătarilor, cu trăgătorile scurtate astfel încât genunchii îi ajung aproape de greabănul calului şi nu pare să bage de seamă nimic din ceea ce îl înconjoară. Îl ştie prin preajmă pe robul său Ahmet, tătar din tribul Şürakül, după cum ştie că a ajuns de la Târgovişte la Târnovo; aici în medeanul târgului şi-n duminica de 6 aprilie va afla cel dintâi semn din partea lui vodă Mihai. Se pare că dangătele clopotelor îşi schimbă şi ritmul şi sunetul. La început a bătut clopotul mic din turnul clopotniţă. Acum bat trei clopote. Cel din clopotniţă rar, alte două din curtea mitropoliei – des, suprapunându-se ciudat pe clipa dintre două dangăte ale celui mare. Acum bat patru clopote, două câte două. Dangătele acestea cu tâlc se izbesc de pereţii de piatră ai prăpăstiilor şi viroagelor, deasupra cărora se caţără casele înalte ale târgului, altădată cetate de scaun a Asăneştilor şi ţarilor bulgari, astăzi căzută sub iatagan, cum toată Bulgaria este sub iatagan şi sub stăpânire turcească, ca paşalâk. De cum a trecut Dunărea mai jos de Giurgiu, noaptea, prin bălţile de la Greaca şi l-a dus o şeică, vâslită de priveghetorii de la Prundu, a intrat în altă lume. Stăpânirea necruţătoare a înaltei Porţi se vădea de la garnizoanele cetăţilor, până la cadiii aşezaţi prin medeane să judece pricinile dintre osmanii stăpâni şi bulgarii cotropiţi. Flamurile verzi ale profetului pe donjoanele Rusciukului. Pe cetăţuile de pământ de la Hlebarovo, Popovo şi Suşice. Patrule de spahii pe şleahul de la Târgovişte. Caravane de cămile ale geamgiilor turci. La caravansaraiuri loc numai pentru închinătorii lui Allah. Glasul muezinilor, mai puternic decât cel al clopotelor ortodoxe. Şi altceva, dincolo de această privelişte a puterii osmane: mişuna fară răgaz a oierilor bulgari spre Târnovo. Ori a martologilor călări pe măgari şi catâri. Un fel de scurgere a bulgarilor şi românilor, dinspre părţile dunărene, spre vechea cetate de scaun a lui Ioniţă Asan şi Şişman. Văzându-l, oamenii aceia îl ocoleau. Îi auzea scuipându-i urmele.
Информация по комментариям в разработке