Rătăciți prin lume Moment poezie Finala Români talentați în Diaspora Londra Jurizare

Cu trupuri sătule, dar la suflete goi
Ne pierdem în mulțime și uităm de noi.
Împodobim trupurile cu haine, bijuterii
Când sufletele noastre rămân pustii.

Alergăm după renume, avere și bani,
Uităm că fericirea se ascunde în ani,
În luni, săptămâni, în zile și clipe
De viață presărată cu lucruri mărunte.

Ne dorim faimă, să urcăm cât mai sus,
Insă, când ne uităm în spate, timpul e dus,
Trecut, scurs, nu-l mai putem avea.
Să-l trăim pe cel care de-acum va urma!

Venerăm idoli cu măști strâmb așezate
Pe cei autentici îi tot dăm deoparte.
Râvnim după like-uri, urmăritori
Când cu adevărate prietenii ne suntem datori.

Sub umbrele ne-ascundem în vreme de ploaie
Când pe obrajii noștri lacrimi curg șiroaie.
Vrem moșii întinse și case cât mai înalte,
Dar familiile noastre ne sunt departe.

Tratăm cu dispreț pe cei alcoolici, drogați
Când toți suntem de dependențe legați.
Ajutăm așteptând cândva vreo răsplată
Când iubirea de-aproape ar fi necondiționată.

Mereu bifăm defectele celor apropiați
Când, de fapt, sunt ale noastre, umblăm deghizați.
Credem în superstiții, horoscop și astre,
Dar nu ne asumăm greșelile noastre.

Pe cei dragi îi sunăm, vizităm tot mai rar
Crezând că-s aici pe vecie și că nu dispar
Abia când nu-i mai avem le ducem lipsa
Regretul ne e mai puternic decât recunoștința

Trecem prin viață și uităm să trăim.
Ne grăbim s-avem totul, pe loc hoinărim.
Colindăm în neștire poate om fi fericiți,
Când la final de poveste ne stingem toți rătăciți.

Versuri realizate de Andreea Roxana Gheorghita

#romanitalentatiindiaspora
#poezie
#poem
#versuri