Utopia „omului nou”

„Omul nou” a fost una dintre cele mai importante şi mai controversate idealuri ale comunismului. Conform acestei idei, comunismul ar fi trebuit să creeze un nou tip de om, complet diferit de omul din societatea capitalistă.


Gândit ca un deziderat perfect realizabil prin educaţie şi îndoctrinare, acest „om nou” ar fi urmat să fi caracterizat de următoarele trăsături:
- Disciplină: Omul nou ar fi autodisciplinat şi ar respecta din convingere ordinea socială stabilită de partidul comunist.
- Altruism: Omul nou ar fi altruist şi ar pune binele comun înaintea intereselor personale.
- Dorinţă de muncă: Omul nou ar fi dornic de muncă şi ar fi dispus să muncească din greu pentru binele societăţii.

De la conceptul teoretic, dezvoltat de gânditorii bolşevici timpurii, s-a trecut la faza concretă şi bineînţeles la elaborarea unui plan. Pentru a crea omul nou, comuniştii au acţionat pe mai multe planuri:
- Educaţia, care trebuia să transmită idealurile comuniste tinerilor.
- Propaganda a fost folosită pentru a exalta omul nou şi pentru a discredita omul vechi.
- Reeducarea - oamenii care nu se conformau idealurilor comuniste erau trimişi la reeducare în lagăre de muncă forţată.

În practică, însă, crearea omului nou s-a dovedit a fi o sarcină nu numai dificilă, ci, în cele din urmă, imposibilă. De exemplu, ideea de a eradica instinctul proprietăţii a fost o provocare majoră. Pentru ţărani, ideea de a lucra un pământ care să nu le aparţină a fost o schimbare greu de acceptat, care a dus la ample mişcări de rezistenţă şi la revolte.
De asemenea, educaţia (alături de propagandă) a fost folosită mai mult pentru a promova cultul personalităţii în jurul liderilor comunişti, decât în scopurile proprii educaţiei. Acest lucru a dus la o scădere a gândirii critice şi la o închidere faţă de ideile documentate ştiinţific.
În cele din urmă, încercarea de a crea omul nou a dus la o serie de consecinţe negative:
- Teroare: comuniştii au folosit violenţa şi represiunea pentru a forţa oamenii să se conformeze idealurilor comuniste.
- Degradare morală: idealurile comuniste au fost adesea folosite pentru a justifica abuzurile şi corupţia.
- Sărăcie: economia comunistă a fost ineficientă, ceea ce a dus la pauperizare şi lipsuri pentru mulţi oameni.

Obstinaţia de a realiza „omul nou” a avut un efect contrar celui scontat de comunişti. Rezultatul real a fost o caricaturizare a conceptului şi, în final, a dus la căderea sistemului care se baza pe el.

#Ceausescu #comunism #contramitologia #omulnou