Larisa Iordache, ultima dintre fetele de aur ale României, își anunță, în premieră, la Fain & Simplu, retragerea din activitatea competițională.
20 de ani dedicați performanței la cel mai înalt nivel. 7 operații majore, medalii câștigate fiind accidentată și dobândirea titlului de ‘cea mai medaliată gimnastă româncă la Campionatele Europene’. Profund dezamăgită de reacția unor fani din țară și a Federației Române de Gimnastică, decide să se retragă definitiv.
Deși are doar 25 de ani, Larisa are un palmares care pare de neatins pentru majoritatea sportivelor de pe planetă. A intrat în sala de antrenament de la clubul Dinamo la doar 4 ani și jumătate. A câștigat prima medalie internațională la junioare la 14 ani. Au urmat momente istorice, de mare intensitate, la Europene, Mondiale, Olimpiada. Anul acesta s-a calificat în finală pentru aurul olimpic la Tokyo, la doar 3 săptămâni de la pierderea mamei, principalului susținător din viața ei. Accidentată, se retrage înaintea finalei.
Care sunt planurile de viitor ale ultimei sportive care a onorat tradiția Nadiei Comăneci, Laviniei Miloșovici, Andreei Răducanu și tuturor celorlalte fete de aur din gimnastică românească?
Care sunt mesajele către autoritățile române sau către nouă generație de sportive?
Descoperiți în episodul de astăzi de la Fain & Simplu momentele dramatice, demne de cinematografie, trăite de campioană la gimnastică Larisa Iordache.
4:39 – Este bine să trăiești cu adevărul, chiar dacă doare, trebuie să înveți să îl accepți
5:22 – Ai ales să te retragi înainte de finală
6:02 – Am luat o decizie pentru mine, pentru sănătatea mea
6:48 – Ești la o săptămâna după operație, a șaptea operație din carieră
8:50 – Am luat decizia de a părăsi acest vis frumos al meu, gimnastica
09:31 – Deci tu anunți, în acest podcast, retragerea ta definitivă din gimnastică...
11:49 – Și mai bine rămâi cu un obiectiv neîmplinit, decât cu un obiectiv ratat
15:29 – Mama a fost tot timpul pionul principal în susținerea mea
19:46 – Am tras destul de mult pe aterizare și în momentul ăla am simțit o pocnitură
20:04 – Dacă mă puneam în genunchi, eram penalizată și pierdeam finala.
28:31 – Sinceră să fiu, cel mai mult m-a durut reacția federației.
36:05 – Părinții: când vei fi jos, nu va fi nimeni acolo, vom fi noi
41:18 – Dar dacă ai fi primit un alt tratament din partea oficialilor, ar mai fi existat retragerea?
50:10 – Campionul din tine nu vrea să renunțe
55:02 – Respectul ei pentru mine a fost ceva mare
57:08 – Și când crezi că nu mai poți, mai poți puțin
1:02:27 – Fair play-ul este mai presus de o medalie
1:04:55 – Nu am plâns pentru că am luat argint. Am plâns pentru că puteam să iau medalia de aur. Dar mă bucur pentru medalia de argint
1:06:29 – Ziua în care ai primit (vestea despre) moartea mamei tale, înainte de Tokyo
1:19:06 – În momentul când am plecat la Olimpiada, am fost în stare de șoc
1:23:03 – Vreau să trecem prin cariera ta ca să vadă lumea că de câte ori cazi, te poți ridica
1:26:34 – Am studiat interviurile fostelor gimnaste. O apreciez pe Andreea Raducan
1:29:07 – Tu nu te gândești că România asta are nevoie de tine?!
1:36:52 – Un alt moment important - Mondialele din 2014, atunci când ai urcat pe podium
1:38:04 – Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu campioana mondiala
1:46:14 – Noi, sportivii, suntem oameni înainte de toate
1:46:37 - Accidentarea și prima retragere. Torentul de flicuri, pocnitura și de fapt, când am căzut pe spate, am văzut că nu mai pot controla laba piciorului. Se rupsese tendonul. Așa am pierdut mondialele din poziția de favorită la cel puțin 3 medalii
1:52:10 – Ce ar fi făcut mama pentru mine, a făcut ea
2:00:36 – O scrisoare către Nadia Comăneci despre ce mă las de gimnastică. De ce te retragi?
2:04:45 – Aștept fetițele pasionate de gimnastică la sala Dinamo. Voi fi antrenoare!
2:09:21 – A meritat tot efortul?
2:09:28 – Am avut cea mai frumoasă perioadă din viată mea făcând gimnastică
2:18:32 – Morala este că după ce te cazi și te ridici e mai prețios aurul victoriei
2:19:13 – Eroi nu sunt doar cei cărora li se cântă imnul pe podium ci și cei care greșesc, cad, se prăbușesc, dar nu încetează să învețe, să se ridice, să zboare. E Larisa ”mea” - dă curaj, nu rușine, oricărui român căzut
Информация по комментариям в разработке