Fariseismul, un cancer social și religios care sterilizează tradiția

Am meditat astăzi despre fariseism. Este vorba despre un cancer social, întâlnit deseori în istoria omenirii. Se întâlnește la nivel politic, profesional, relațional. Dar se găsește și în istoria Bisericii și a comunităților creștine, de toate confesiunile. Repet: de toate confesiunile!
Fariseismul stă la baza multor tensiuni sociale, certuri religioase, dezbinări familiale și între prieteni, războaie mici sau mari!
Am pornit de la Evanghelia după Marcu 7, 1-8.14-15.21-23.
Am arătat mai întâi că Domnul Isus nu a venit să desființeze Legea și Profeții, tradițiile, ci să le ducă la împlinire. Fariseii din timpul său, de frica diluării identitatare a iudaismului, au pus accentul pe tradiții, pe morală cazuistică și pe cult. Mântuitorul le reproșează că au pus pe același plan Legea (legământul de iubire dintre Dumnezeu și popor) și prescripțiile morale și rituale. Oamenii nu puteau respecta toate aceste tradiții și prescripții. De fapt, mulți renunțau și la prescripțiile farisaice, și la Legea divină. De asemenea, Domnul Isus îi atenționează pe farisei că le-au dat oamenilor ocazia să creadă că se pot mântui singuri. Cum? Prin respectarea practicilor religioase. Sau a tradițiilor iudaice. Astfel iudeii au ajuns să ignore iubirea lui Dumnezeu pe care se întemeiază mântuirea.
Apoi m-am oprit la câteva cazuri de ispită a farisismului în istoria Bisericii. Am evocat conciliul de la Ierusalim, despre care vorbesc Faptele Apostolilor. Atunci Biserica a înțeles să renunțe la închiderea identitară în iudaism și să se deschidă celolalte culturi, religii și popoare.
Din păcate teama de diversitate, de dialogul cu alte culturi și religii, i-au făcut pe creștinii din toate timpurile să se comporte farisaic. Sunt multe exemple de acest gen în istoria Bisericii.
Astăzi observăm că practicile religioase din Biserică sunt infectate de fariseism. Dovada? Tot mai puțini tineri vin la Biserică. Ei îl miros imediat pe acela care confundă exteriorul cu interiorul, detaliul cu esențialul. Tinerii sunt barometrul tradițiilor și practicilor religioase afectate de fariseism. Să-i ascultăm din când în când! Să dialogăm cu ei! Avem ce învăța, dacă vrem să simțim "prospețimea" Duhului Sfânt.
În concluzie am făcut o aplicație concretă a Evangheliei pornind de la o meditație a Sfântului John Henry Newman. Am vorbit despre virtutea îmbrăcării decent și cu respect față de cei din jur. Din nou, să nu fim farisei! Să unim interiorul cu exteriorul, inima cu practicile și tradițiile religioase!
Pentru mai multe detalii, deschideți articolul de mai jos.