Maria Radu ( Taraful de la Vărbilău) : Nu există fericire fără supărare, fără necaz !

Podcast FERICIRE CU PREMEDITARE- Episodul 24


Dacă ştiţi deja cum cântă Tanti Mioara de la Vărbilău, alături de taraful său, muzică lăutărească autentică, nu am niciun dubiu că veţi fi la fel de impresionaţi şi de simplitatea , modestia, sinceritatea şi înţelepciunea cu care îşi spune povestea de viaţă în acest nou episod al podcastului „Fericire cu premeditare”.
Dacă nu o ştiţi încă în niciun fel, iar nu am niciun dubiu că vă veţi lăsa cuceriţi şi de felul în care, la cei 73 de ani ai săi, cântă despre viaţă şi de cum vorbeşte despre viaţa cea de toate zilele. De lângă fereastra de unde, acum câteva zile, am privit-o, am ascultat-o vorbind şi cântând, ceva mai mult de o oră, am înţeles şi de ce poetul Mircea Dinescu a numit-o Cezaria Evora de România, dar şi de ce o iubesc deopotrivă tinerii, părinții și bunicii lor, ştiind versurile unor mai vechi și mai noi cântece lăutărești pe de rost, de ce e chemată la Sala Palatului, în cluburi exclusiviste, la petreceri private şi la nunţile anului şi de ce aproape nici nu mai are pagini în agendă să treacă toate locurile în care e chemată, e așteptată și e dorită. E fără nicio îndoială celebră, dar nici prin cap nu îi trece să se considere altfel decât „din popor”. Fericită se simte mai degrabă acum, la bătrânețe, fiindcă în tinerețe nici n-a avut timp să se gândească la altceva decât la muncă și la cântat. A avut copii de crescut, a muncit în fabrică, a ținut așa cum ține și acum casa și gospodăria. De aceea, dacă s-ar gândi doar la sine, nici nu o mai sperie nimic din toate
câte se întâmplă astăzi, după cât de multe i-a fost dat să treacă în viaţă , dar se gândeşte tot timpul la copii, la nepoţi şi la strănepoţi ! Şi la Dumnezeu ! „Care-i mai mare ca Dumnezeu ?” s-a întrebat şi a întrebat în timp ce o ascultam şi- apoi toată smerenia şi tot adevărul răspunsului său nerostit , lăsat să plutească deasupra noastră și să ne rămână drept gând de gândit, le-am văzut aşezate în puterea şi în căldura cu care femeia micuţă şi firavă din faţa mea a luat acordeonul, şi-a aşezat curelele după umeri şi a început să cânte... Alături de nepotul său –Radu Dorel Costin și de un alt membru al familiei pe care a adunat-o în jurul său- Tudorache Ionuț Cătălin, doar doi dintre membrii Tarafului de la Vărbilău în care celor tineri le lasă nu numai o moștenire de har atât de valoroasă , dar și exemplul său de modestie și de iubire față de cântec și față de aceia care o ascultă- încât atunci când ei sunt mulțumiți e , la rândul său, mulțumită, iar fericirea lor devine și fericirea sa-, dar mai ales un fel de testament de suflet de a duce toate acestea mai departe.
Iar un asemenea har, slujit cu credință și cu atâta lăudabilă simplitate artistică și omenească , nu poate veni decât drept dar și slavă de la Dumnezeu ! Ascultaţi-o şi vă veţi convinge !