http://www.istoriacomunismului.ro/#/home
Bendek Nagy, deţinut Periprava: Am fost duşi la muncă. Noi eram încântaţi că suntem la soare, la aer. Dar în trei zile ne-am umflat de soare, mâncare slabă, normă la prăşitul porbumului, după aceea îndiguirea, norma republicană 3.2 metri pătraţi, săpat, încărcat în roabă şi cărat pe dig. Mureau oamenii pe capete, dezinterie, beam apa Dunării, au început să ne bată pentru normă... De la Periprava am fost duşi în Insula Mare a Brăilei, la colonia Salcia. Acolo eram în jur de vreo 10.000 de deţinuţi politici. Acolo era să-mi pierd braţul. Am primit o injecţie alterată, împotriva gripei, din timpul războiului germană. Am făcut un flegmon, mi s-a îngroşat mâna, urca spre creier şi inimă. A fost fixată ziua când să-mi taie braţul. Era un plutonier major MAI, securist, care a vândut cota aia mică de antibiotice, în comunele de peste Dunăre, ca să-şi facă un ban. Era să-mi pierd braţul. SE vede? Am scăpat şi de asta pentru că a venit în control o brigadă de procurori, ofiţeri, cu elicopterul. Asta când deja aveam 41 de grade febră şi zilnic lăsam 3-4-500 de grame de puroi. ORganismul era slăbit. Curgea puroiul cum e laptele de pasăre. Se mişca patul ăla nenorocit, de fier. A venit comandantul şi a dat comanda "toată lumea la pat şi vedeţi cum vorbiţi că ăştia vor pleca, dar eu rămân cu voi". M-am ridicat şi am raportat. Ameţeam, tremuram de slăbiciune şi am zis aşa: Sunt deţinutul cutare, sunt în acest hal, fără medicament, o să-mi pierd braţul, poate şi viaţa şi prea mulţi mă cunosc ca să nu întrebe cândva de ce am murit. Asta am raportat. S-au uitat unii la alţii, au ieşit afară, după vreo două ore s-a dat alarma, noi am stat în pat, nu ne-am mişcat până a doua zi, când a fost schimbat comandantul, principalii caralii, au apărut medicamentele, am început să fiu îndopat cu antibiotice şi aşa am scăpat.
Информация по комментариям в разработке