Amanita echinocephala

Se poate determina destul de ușor datorită aspectului său, respectiv al pălăriei de culoare gri-argintie, globoasă în tinerețe, apoi convexă și plată, presărată cu veruci alb - cenușii, ascuțite, de formă conico-piramidală, foarte dese în mijlocul acesteia (caractere ce-i dau numele speciei, cu referire la țepii porcului spinos; grecescul ”echìnos” = porcupin, ”kefalê” = cap). Lamelele sunt de culoare alb-crem, iar piciorul este cilindric, alb, aproape neted deasupra inelului, bulbos și decorat cu solzi albi în partea inferioară, iar inelul este lat, dungat și cu floculozități la margine. La bază prezintă un bulb proeminent, cu o volvă disociată în negi distribuiți în cerc pe întreaga suprafață și se continuă cu o rădăcină pivotantă cu un miros puternic, neplăcut, care este estompat înspre pălărie (un miros ce l-am asociat cu un dulap vechi, stătut și umed). Este considerată otrăvitoare, fiind responsabilă de sindromul norleucinic/nefrotoxic.