Evanghelia dupa Filip - Nag Hammadi

Evanghelia dupa Filip – Nag Hammadi

Una dintre temele majore ale Evangheliei lui Filip este reunificarea sufletului si a spiritului intr-o unire cereasca (sau sizigie) care realizeaza identificarea sufletului cu adevaratul sau sine. Mitul Sofiei si dorinta ei de a se alatura partenerului ei spiritual, Logosul, au fost foarte probabil prezente in mintea autorului gnostic, chiar daca nu exista nicio referire explicita la mit. Autorul se concentreaza asupra metaforei casatoriei, care comunica mai multe trasaturi simbolice si permite interpretari alegorice. Casatoria este un simbol al Pleromei, sau Plinatatii, a divinului; este un simbol al cunoasterii si adevarului, in opozitie cu ignoranta si falsitatea lumii; este un simbol al libertatii. Ca atare, casatoria este destinata barbatilor liberi, nu sclavilor: „Animalele nu au o odaie de nunta, nici sclavele sau femeile spurcate. Odaia de nunta este pentru barbati liberi si fecioare” — liber, adica de dominatia arhontilor si de povara sexualitatii. Libertatea vine din adevar: „Daca cunosti adevarul, adevarul te va face liber”.
Casatoria cereasca este, de asemenea, un simbol al castitatii, deoarece este spirituala si nu carnala si este pusa in contrast cu actul sexual. Aceasta casatorie este un mister, si apartine in intregime unei alte dimensiuni: „Daca se ascunde casatoria intinata, cu cat mai mult casatoria neintinata este un adevarat mister! Nu este trupesc, ci pur. Nu apartine dorintei, ci vointei. Nu apartine intunericului sau noptii, ci apartine zilei si luminii”. Unirea miresei cu mirele ei duce la restabilirea androginiei. Prin uniunea spirituala, barbatul si femeia vor deveni una si nu vor mai fi barbat si femeie, ci mai degraba o fiinta unica. Daca metafora lumeasca a casatoriei produce ideea de sexualitate cereasca, spirituala, acest concept este complet modificat in uniunea mistica a androginiei. Unirea androgina repara daunele separarii barbatului si femeii, care au avut loc atunci cand elementul feminin a cazut in materie, conform mitului Sophiei. Aceasta despartire a dus la moarte.

Evanghelia lui Filip amplifica aceasta idee cu un exemplu biblic. Cand Adam si Eva au fost uniti unul cu celalalt in paradis, ei se aflau intr-o stare de unitate si cunoastere. Odata ce s-au separat in doua fiinte diferite au cazut in ignoranta si moarte: „Cand Eva era in Adam, nu a existat moarte. Cand a fost despartita de el a venit moartea. Daca ea intra din nou in el si el o imbratiseaza, moartea va inceta sa mai fie” . Asa este si cu umanitatea: „Daca femela nu s-ar fi despartit de barbat, femeia si masculul nu ar fi murit. Separarea dintre barbat si femeie a fost inceputul mortii”.

Cristos este cel care elimina despartirea: “Cristos a venit sa vindece despartirea care a fost de la inceput si sa-i reuneasca pe cei doi, pentru a da viata celor care au murit prin despartire si pentru a-i uni.”

Text tradus extras din "Evanghelii gnostice", Ed. Herald