Medeea Marinescu: "Rolul vieții mele este acela de mamă"

"Pe vremuri mă strigau Maria Mirabela, cu ochii cât umbrela. (...) Mi se întâmplă să mi se spună foarte des, în continuare, Mirabela, deși oamenii au învățat, în timp, și numele meu adevărat." 

Maria Marinescu povestește "La cină" amintiri din copilăria trăită pe strada Parfumului, în inima Capitalei, vorbește despre boacănele periculoase pe care le făcea împreună cu surorile ei, gemene, în numele artei, ne spune de ce nu a încercat o carieră muzicală, deși a intrat la liceul de muzică "George Enescu" cu media 10 și de ce pianul a încurcat-o, uneori, în cariera de actriță.

"Mi-a zis: Medi, tu cânți la pian, eu am nevoie de o fată de la țară."

De asemenea, Medeea Marinescu explică de ce se teme să-și lase copiii la joacă pe stradă și ce a spus băiatul cel mare când a văzut-o în rolul Mirabela, rolul care i-a schimbat destinul și care i-a adus faima la o vârstă extrem de fragedă.

"I-am spus: Luca, tu știi cine e acolo? Nu. Zic: e mama, când era de vârsta ta. Și el a zis: nu e mama, e un băiețel."  

Dacă se poate trăi decent din actorie, ca angajat al unui teatru de stat, ce a învățat de la Florin Piersic, nașul surorilor ei și actorul cu care joacă de 13 ani "Străini în noapte", de ce nu apare mai des la emisiuni tv, ce o emoționează profund și care sunt motivele pentru care plânge în afara scenei, ce s-a întâmplat în țară după ce a premiată în Franța, dacă a jucat teatru în viața reală și cât de diferit e publicul din țară față de cel din străinătate, aflăm "La cină".

"Sunt dornici să ne iubească, în primul rând (...) Orice actor important poartă această trenă a propriilor lui experiențe; fericiri, dar, mai ales, nefericiri. (...) Ăsta e cel mai mare coșmar al actorilor - visezi că ești pe scenă și nu mai știi nimic".