Încă una.
Text: Io!
Voce: Io!
Instrumental: GhostTown (Jam Baxter - Tin of Worms)
Mix/Master: Tăt' io!
Fotografie: David Bodescu
Artwork: Siares
Facebook:
/ clasimetric
/ david.bodescu
/ siareshh
Youtube:
ăsta-i canalu' meu!
/ siares010
Lirica:
Cu ce se-alege Clasimetric de pe urma muncii?!
Cu fix pula că cei ce-și trag mucii și blugii
mai nou, știu să-ndruge numa' câcaturi, năucii
vrând s-asculte rapu-ăsta numa' de dragu' bucii,
da' io-s echivalentu' slăninii, nu al șuncii
că vin din munțî' unde încă-s pe-afară pruncii.
Naturali, restu-s de râsu' curcii
și-o să vedeți în timp că nu mă-ndrăgostesc de gura pungii.
Am aruncat iarba ș' da, io-s posesoru' furcii
ca Poseidon, am alungat și zarva, dungii
nu i-am dat ocazia să-m' intre vintre, slavă crucii
că niciodată n-am coincis cu trăsăturile slugii.
Urăsc lipsa de demnitate, de-aia-m' asum tot,
scriu noapte de nopate, de-aia asud și mort,
n-o să vedeți altu' la fel de nebun dintre munț',
trec printre mulț' cân' mă-ncrunț, mă-nfrunț' nu mai cruț'
pe nime'! C-am observat cu timpu', jur,
că dac-ai putere de-a ierta ești luat de fraier
de-asta-s plin de draci ș-mpart' șuturi în cur
până las plebea fără aer, sar la cap și mă-ncaer
ca sărmanii pentru mâncarea caldă care
pe mine mă scaldă-n putere să continui să cosolidez drumu'
ce m-o' ales când ar fi putut alege pe oricare
știe și poate lega două rime, cobor tunu'
îndreptat spre dobitoci incapabili de-a-nțelege
că înainte de-a mă-nțepa trebe' să-nvețe s-alerge
mai ceva decât Bolt că scriu cu bold în bot, pot
să pun și de complot să vă fac ș' săpun și tort,
Tot eu! Singur plus câțiva pe bune, n-am regrete
și n-o să am niciodată, chiar dacă pe suflete bete
de falsa iubire pe care l-am acordat-o pete
am lăsat cu știre că nu vor ieși cu niciun burete.
Tot eu! Și gentil și ultimu' gunoi, da' nu slugoi
parcă eram strigoi cân' încercam să trec de ploi!
Tot eu și umil și primu' tupeist, am fost corect
cât am putut de mult și-m' place să insist să cred
că-ncerc să-m' controlez orice defect! Mă defectez
cân' m-aprind ca torța și încep să defechez
pe tembeli știind că nu-m' fac deloc bine,
născut cu suflet mare, tocmai de-asta și asprime
mai multă decât șmirgălu' dețin,
rețin inspirație pe puțin cât zece Vadimi, din plin
forță cât zece Putini, clandestin
pe nava asta ce-i gata să dispară din film?!
ca Titanicu', eu titan acum, scot funde
pentru cei ce nu încetează să scufunde
mizerii su' straturi de calitate, toate
starurile de câcat dispar în noapte, detronate
cân' textele-s detonate, nu deformate sau demontate,
țintesc spre-ntâietate-n etate-n cetate, cer dreptate,
mă-nchin la cer atent lacrimi abundă fața,
caut calmul care să sfâșie ceața!
Tot eu! Cu-ntrebări către Dumnezeu:
Oare pot mai mult sau deja am ajuns la apogeu?
Însă știu că timpu' aduce răspunsuri,
și-s mulțumit că-s tipu' ce n-a avut neajunsuri.
Tot eu! Singur la lumina lunii
ascut mina și-mi ascult străbunii.
Tot eu! Rămân pe baricade-n noapte
și scriu în timp ce plutesc peste trecute fapte!
Tot eu! Considerat singuru' clasic etic
sceptic, tot eu! Clasimetric!
Tot eu...
Tot eu...
Tot eu, tot eu, tot eu...
Информация по комментариям в разработке