Restaurarea altarului rugăciunii, prima piatră - Consacrarea | Claudiu Lăpădat

Restaurarea altarului rugăciunii, prima piatră - Consacrarea | Claudiu Lăpădat

14 ianuarie 2024
Biserica Creștină Sfânta Treime Timișoara
(Calea Aradului 15A - sala mică)

Text: Romani 12:1-2


Direcția pentru anul acesta este reafirmarea rugăciunii, rezidirea altarului de rugăciune (atât personal cât și al bisericii), cu scopul de a ridica nivelul spiritual al bisericii printr-o viață de rugăciune conștientă și asumată, pentru a crea o platformă spirituală peste care Dumnezeu Duhul Sfânt să poată coborî cu mare putere.

Elemente care construiesc în noi omul spiritual și care fac funcționabil altarul inimii noastre:
1. Consacrarea
2. Credința
3. Calitatea vieții de rugăciune
4. Cantitatea vieții de rugăciune
5. Constanța vieții de rugăciune
6. Consecvența vieții de rugăciune
7. Certitudinea vieții de rugăciune

Ce înseamnă consacrarea:
A pune la dispoziție, a dărui cu totul, a închina, a destina, a da cu caracter sacru.

Al cui ești tu, din punct de vedere spiritual, prin alegere asumată și conștientă?
Al tău? Dacă da, atunci suferi de orbire spirituală cruntă.
Al lumii?
Al diavolului?
Al lui Dumnezeu?

Câteva caracteristici ale consacrării:
Consacrarea este personală
Consacrarea este un act personal. Tu și doar tu poți alege să te consacri.
Consacrarea este voluntară - prim voința proprie
Nimeni nu te poate determina să te consacri lui Dumnezeu, nici măcar Dumnezeu. Este un act al voinței omului.
Consacrarea este activă
Nu poți să fii consacrat lui Dumnezeu 10%.
Când Dumnezeu îți cere consacrarea, nu o face pentru că are lipsă de un înger și pe tine te va face înger.
Consacrarea este rezonabilă - trebuie să fie adresată cuiva mai mare că tine
Consacrarea noastră este înaintea Domnului. El este Creatorul, noi suntem creația.
Consacrarea este imediată
Consacrarea nu este un lucru de amânat. Atâta timp cât amâni, diavolul te poate face una cu pământul.
Dacă consacrarea nu este imediată, atunci ea devine doar un vis frumos. Apoi devine un coșmar acuzator. Și în final regretul ireparabil.

Adu-te pe tine lui Dumnezeu!
Nu mai socoti lucrurile, le-a socotit deja Dumnezeu pentru tine.

Cum trebuie să te aduci lui Dumnezeu?
Jertfă vie - jertfele sunt de obicei moarte. Voi să fiți o jertfă vie. O jertfă care Îl onorează pe Dumnezeu este o jertfă vie.
Sfânta - pusă deoparte, consacrată
Plăcută - care aduce un miros plăcut
Desăvârșită

Nu există nimic fără consacrare, pentru că Dumnezeu nu amestecă sfințenia cu păcatul.
Nu poți să te joci cu Dumnezeul preasfânt!
Dumnezeu nu clădește sfințenie pe păcat. Dumnezeu curată păcatul și da sfințenie din rădăcina.

Totul este determinat de consacrarea pe care o avem!
Al cui ești tu?
Ești a lui Dumnezeu?
Vrei să fii a lui Dumnezeu?