Cum plătim din buzunar să scape marii corupți

Dacă continuă lucrurile așa, în 10 ani vom depăși Austria. Pe hârtie. În țara în care trăiesc românii însă, ce depășește bunăstarea și interesul public este interesul personal al celor care, ajunși în funcții publice, de la miniștri la primari și preoți, încep să-și umple buzunarele. În total, cam de 17-18 miliarde de euro pe an.

Valoarea maximă a pierderilor din corupție, inclusiv costul economic de oportunitate (tot ce a pierdut România ratând oportunitățile favorabile), este de 15% din PIB, adică nu mai puțin de 45 de miliarde de euro pe an. Acesta este costul în absența căruia România ar fi fost la fel de dezvoltată ca cele mai avansate țări din Vestul Europei, estimare la care a ajuns, cu pixul pe hârtie și cu dosarele DNA în față, Ștefan Liiceanu.

Ștefan Liiceanu a trăit în Japonia aproape 20 de ani. Pe lângă studiile de limbă japoneză și de economie, a absolvit la University of Tokyo un master cu specializare în budism și istorie culturală niponă. A publicat recent, la Editura Humanitas, Un atlas al corupţiei. România – 20 de ani de hoţie, studiu de caz, un volum-document, care radiografiază costurile pe care România le plătește pentru ca înalții funcționari corupți să scape, practic, de orice pedeapsă și să fie numiți, în continuare, prin formula "domnia sa".