Bucegi. Noapte la cort langa Lacul Tiganesti. Urcare la Vf. Omu pe traseu cu lanturi. Ceata si flori

Am vrut sa scapam de canicula din oras si pentru asta am planuit o drumetie de weekend in Muntii Bucegi. Interesant e ca, din cuptor, am reusit sa ajungem fix in congelator. Ne-am inceput urcarea din Busteni, pe triunghi rosu, pana la Malaiesti. Eu si fratele meu, Cristi, am urcat pe acelasi traseu, insa in ritm diferit, asa ca ne-am revazut abia la cabana. Nu m-am simtit singura deoarece erau destui drumeti pe traseu. M-am bucurat de timpul petrecut in padure si de muzica pasarilor.
De la Malaiesti am urcat , pe banda galbena, pana la Lacul Tiganesti. Initial ne-am fi dorit sa urcam pana pe creasta, la Refugiu, insa vantul s-a opus planurilor noastre. Am decis sa punem cortul putin mai sus de lac. Ceata nu ne-a lasat sa admiram apusul. Odata cu venirea serii s-a lasat si frigul. Am avut pregatite manusi, caciula si alte haine groase si ne-am incalzit cu mancare gatita la primus (la care am adaugat leurda culeasa din padure - o delicatesa).
Dimineata nu ne venea sa iesim din sacii de dormit. A fost nevoie de un ceai cald care sa ne dea "curaj". Ne gandeam sa revenim pe acelasi traseu pentru a nu mai fi nevoiti sa infruntam vantul de creasta, insa ceaiul si-a facut efectul si am continuat urcarea catre Vf. Omu. In drumul nostru am trecut prin Turnurile Tiganesti, pe un traseu stancos, cu grohotis si amenajat cu lanturi. Am fost tare incantata sa vad ca muntele era plin de palcuri roz de rododendron (smardar). Cat timp am stat la altitudine, ceata nu ne-a parasit deloc, ba chiar am fost nevoiti sa folosim si pelerinele din dotare deoarece, ocazional, ploua marunt.
Am facut o pauza mai lunga langa izvorul de pe Valea Cerbului, din apropiere de Poiana Costilei. Ne-am relaxat la o cafea si ceva dulce. Spre finalul excursiei vremea s-a jucat cu noi, ba venea soarele, ba incepea sa picure. Pentru mine aceasta drumetie a fost incantatoare, plina de culoare si mister. :)
Sa aveti o zi minunata si vreme buna pe munti!