Când muntele are chip de om

imagine: Marius Danci | montaj: Constantin Buţă | realizator: Dite Dinesz
Au trăit în munţi vieţi de-a rândul, adunaţi în jurul unor cătune. În lumea lor, legile muntelui erau şi ale lor.
Se respectau reciproc şi tot ce era al muntelui era bucuria lor - ierni grele, veri cu mult fân de cosit, nopţi luminate de lună, copii pe poteca ce duce la şcoala din satul de jos, rugăciuni către un Dumnezeu ce înnoptează în pădurea lor. Niciodată nu au strigat după ajutor.
Munte şi om erau împreună. Dar a venit şi ziua care sperau că nu va veni niciodată. Câte un om singur într-un cătun trăieşte dorul de oameni. Şi în ultima zi când muntele are chip de om îşi ia rămas bun... De mâine, muntele va fi iar singur, ca la începutul lumii.