http://timisoara.tvr.ro/sandra-cu-pov...
Prin Şandra am trecut, mulţi dinte noi, în drumul spre vama Cenad sau spre alte destinaţii. Dar are şi locul ăsta povestea lui, o poveste ce merită descoperită. Aşa încât astăzi Şandra va fi pentru noi, călătorii pe „Drumuri aproape”, nu doar un punct de tranzit, ci însăşi destinaţia.
Într-un fel sau altul, de Biled este legată până la un punct povestea Şandrei, care făcea parte, până acum ceva vreme, din comuna vecină. Şi însăşi naşterea localităţii s-a întâmplat în strânsă legătură cu aceeaşi aşezare învecinată, în vremea când în zonă populaţia era majoritar germană şi toate lucrurile se întâmplau dupa rigoarea şi tipicul nemţesc. Azi arareori mai răsună pe stradă graiul şvăbesc, dar, spune gazda noastră, chiar primarul Şandrei, localnicii se mândresc şi acum cu întreaga moştenire, materială şi morală, căpătată de la nemţii de odinioară.
Ne îndreptăm mai întâi atenţia şi privirea către clădirea ce domină maiestuos întreaga localitate. Monument de arhitectură cu o vârstă venerabilă, acuşi de 200 de ani, biserica catolică îşi proiectează spre cer silueta zveltă, cu cele 2 turnuri, şi cu o notă personală, anume o pălărie aruncată nonşalant pe stemă.
Tare puţini mai sunt credincioşii catolici ce calcă pragul vechii lor biserici, aşa, vreo 10 la slujbele obişnuite. Şvabii din Şandra, cei mai mulţi, au dispărut încetul cu încetul. Mulţi au luat drumul Germaniei, mai ales după 1989, iar cei rămaşi s-au dus, rând pe rând, la cele veşnice. Dar astăzi avem noroc să îl găsim aici, sosit în vacanţă, pe unul dintre fiii satului cu nume şi origini şvăbeşti.
Vizităm apoi un loc ce pare, la prima vedere, un colţişor de Germania sau de Austria, aşa cum era întreaga Şandra în alte vremuri. O veche casă şvăbească perfect recondiţionată şi transformată în loc pentru găzduit oaspeţi. Dotată acum cu toate cele necesare traiului modern, clădirea păstrează încă farmecul trecutului, când casa cea mare era locuită de o familie care îşi ducea traiul după tipicul şvăbesc. Sigur, la recrearea atmosferei contribuie mult şi obiectele alese cu grijă, vechi şi ele şi fiecare descriind propria poveste. N-avem vreme acum să studiem în detaliu fiecare ceas din colecţie ori fiecare instrument muzical ce o fi răsunat pe vremuri la nunţi ori la Kirchweit. Dar poţi să îţi dai lesne seama că această casă, pregătită să primească oaspeţi, e înainte de toate un muzeu autentic, ce transformă un simplu trecător dornic de popas într-un veritabil călător.
Aflăm că în bucătărie gospodinele sunt la treabă şi nu am vrea să ratăm sub nicio formă operaţiunea cu nume de cod “Apfel Strudl”.
Информация по комментариям в разработке