„Am fugit din România pe la Porțile de Fier, pentru a-mi trăi viața liberă și ”

„Am fugit din România pe la Porțile de Fier, pentru a-mi trăi viața liberă și pentru a-mi îndeplini destinul profesional” | Interviu cu Daniel Prunaru, bas-bariton la Opera din Arizona, Statele Unite ale Americii

Mă bucur să am alături de mine un personaj pe care nu m-aș feri să îl cataloghez drept interesant, charismatic, fascinant, care are legături multe și importante cu Banatul. Este vorba de Daniel Prunaru, bas-bariton la Opera din Arizona.

— Recent, ai fost la Opera din Iași, iată-te acum la Timișoara, încântând melomanii locali, români, cu opere interesante, spectacole minunate. În același timp, interesat de Timișoara și interesat de Capitala Culturală care bate la ușa Timișoarei și, de ce nu?, interesat de posibile colaborări cu orașul de pe Bega.

Daniel, mă bucur să ne întâlnim în cadrul interviurilor „Banatul Azi”. Aș vrea să înceapă acest dialog cu anii tăi tineri. Ai o istorie foarte interesantă. Ai plecat din România în vara lui 1987, practic ai fugit, ai trecut Dunărea înot pentru că ți-ai dorit libertate. Între timp, ai ajuns în marea democrație americană. Și de aici te las pe tine să faci un mic excurs prin trecutul tău — unul, realmente, fabulos!

— O.K! Să începem cu începutul! Numele meu este Daniel Prunaru și în anul 1986 am încercat să intru în Filarmonica din Arad plecând de la Craiova, de unde sunt. Cel care m-a audiat (acolo) mi-a spus că am voce frumoasă, dar că trebuie să vin și anul următor la o audiție.

Nu am vrut să mai aștept și am urcat în tren. Circumstanțele m-au ajutat în așa fel încât să ajung la Filarmonica din Arad. Plecasem cu gândul să fug din țară, dar, pentru că Filarmonica din Arad a văzut în mine un potențial bun, am renunțat la ideea de a părăsi România prin fugă și am mai stat un sezon, din 1986 până în 1987, la Filarmonica din Arad. În 1987, într-adevăr, mi-am pus planul în funcțiune. Și anume, să părăsesc România, din mai multe considerente, pe care pur și simplu nu are rost să le înșirui aici. Dacă cine vrea să știe mai multe, mă poate contacta.

Deci, am revenit în Craiova și de acolo am luat un tren marfar. Când am ajuns în dreptul Porților de Fier (la lacul de acumulare al barajului Porțile de Fier 1), am sărit din tren, deși avea o viteză destul de însemnată. Și am așteptat acolo să treacă patrula. Nu a trecut nicio patrulă în timpul respectiv și, destul de târziu, pe la zece seara, mi-am dat drumul în apă ca să înot foarte încet. Fiind în apă, la un moment dat am auzit gălăgie, m-am uitat înspre baraj. Venea patrula, pe care o așteptam de foarte mult timp. M-am rugat la Dumnezeu să nu fiu nevăzut de ei. Lucru care s-a și întâmplat. Într-un târziu am ajuns pe partea cealaltă, pe malul sârbesc, pe la miezul nopții. Am dorit să ajung în Italia, știind că sârbii îi dădeau pe români înapoi. Am oprit o mașină mare în miezul nopții. Era un autobuz de pasageri. M-au luat și m-au dus la grănicerii sârbi. Planurile mele s-au ruinat în acel moment. Am știut că voi ajunge din nou în România. M-au luat, m-au dus în seara respectivă la Kladovo (un orășel de la granița cu România). Acolo, a doua zi, mi-au spus că trebuie să fac 20 de zile pentru că…

„De ce ? Nu am omorât pe nimeni! Nu am furat nimic.” „Pentru că pur și simplu nu ai acte. Așa e legea noastră”.

Am spus că nu accept și nu semnez pentru că, dacă oricum voi fi dus în România, măcar acolo voi face tot pachetul (de pedepse). Traducătoarea mi-a spus: „Daniel, uită-te cum arăți. Trebuie să mergi la spital!”

Aveam un hematom mare pe partea stângă, de la săritura din tren, și încă o rană neînchegată la coaste. Am semnat și am ajuns la Negotin. Era de fapt o casă și nu arăta deloc ca o pușcărie.

În prima zi când am ajuns acolo, m-a văzut comandorul, sau ce era individual care era șef mai mare pe acolo, direct: „Ce este asta? Barbă? O dam jos!” „Nu se poate.” „De ce?”„Artist sunt!” „Ce fel de artist? „Păi uite, așa și așa. Cânt.” „Cântă ceva, să văd. Pevaj neșto.”

Știam ceva în engleză și am început să cânt. Refrenul spunea am așa: „Sing my soul…”

„Atunci păstrează barba.” (Omul a fost foarte încântat!) „Mulțumesc!”

https://www.banatulazi.ro/am-fugit-din-rom...