Скачать или смотреть Lectia de istorie 18 - Obtinerea independentei de stat

Vă rugăm să dați like și share. Vă mulțumim.
Facebook:   / oradeistorieofficial  
Google+: https://plus.google.com/+Oradeistorie...

1. Situația internațională. Decăderea Imperiului Otoman se accentuează spre finalul secolului al XIX-lea. După eșecul din Războiul Crimeei, Rusia a căutat noi căi de a reveni ca mare putere în Peninsula Balcanică și a sprijini mișcările de independență ale popoarelor slave de acolo. În anul 1875 izbucnește revolta în Bosnia. Ea este urmată un an mai târziu de cea a bulgarilor, ambele susținute de către Moscova. În aceste condiții Rusia a obținut pretextul necesar și a declarat oficial război Imperiului Otoman.
2. Situația internă. Obținerea independenței a fost un deziderat comun acceptat ca fiind primul obiectiv al națiunii și asumat ca atare de către principele Carol. Au existat două concepții diferite privind metodele de a obține independența:
-liberalii optau pentru un război, care ar garanta țării dreptul la independență.
-conservatorii tindeau către negocieri sub egida protecției colective a Marilor Puteri.
După ce guvernul Lascăr Catargiu nu a reușit să convingă Turcia să acorde independența, noul prim-ministru, Brătianu, a angajat țara în negocieri secrete în direcția războiului. Au avut discuții cu împăratul Austro-Ungar Franz Iosif pentru obținerea neutralității sale. Iar în septembrie 1876 la Livadia în Crimeea Brătianu a tratat cu țarul Alexandru o posibilă alianță contra Turciei.
Convenția se semnează în aprilie 1877 la București privind respectarea integrității țării și stabilirea traseului trupelor rusești.
La 9 mai 1877 Adunarea Deputaților adoptă o moțiune privind independența, urmată pe 10 mai de Senat. Începând din luna iunie primele trupe ruse trec Dunărea în Bulgaria de astăzi și atacă sistemul de fortificații otoman.
3. Operații militare. Sistemul de redute și forturi turcești era deosebit de bine realizat și apărat cu pricepere de către generalul Osman Pașa. Repetatele eșecuri ale rușilor l-au făcut pe Marele Duce Nicolae, fratele țarului, să solicite intervenția trupelor române în iulie 1877. La 30 august are loc un mare asalt asupra centrului sistemului de fortificații situat la Plevna. S-a reușit doar ocuparea redutei de la Grivița. Au urmat reușitele de la Rahova din noiembrie și încercuirea Plevnei. Încercarea lui Osman Pașa de a ieși din încercuire a eșuat, astfel că el s-a predat la 28 noiembrie. Diviziile române au continuat campania cu asediul și cucerirea Vidinului, în vreme ce armata rusă a înaintat către Adrianopole.
4. Pacea. La începutul anului 1878 s-a semnat armistițiul și apoi Pacea de la San Stefano (19 februarie 1878) prin care se stabilea:
-independența României și a Serbiei
-formarea Bulgariei sub suzeranitate otomană
-autonomia Bosniei și Herțegovinei.
-neutralitatea Dunării
-Rusia primea județele Cahul, Bolgrad și Ismail din sudul Basarabiei și oferea la schimb Dobrogea.
Aceste prevederi încălcau Conveția de la București, au stârnit furia conducătorilor români și totodată au îngrijorat Marile Puteri cu privire la creșterea influenței ruseși în Balcani. La presiunea lor s-a organizat un Congres de Pace la Berlin (1 iunie-1 iulie 1878) finalizat cu un nou tratat de pace – Tratatul de pace de la Berlin – 1 iulie.
-micșorarea Bulgariei.
-Bosnia și Hertegovina intratu sub administrație austriacă.
-independența României era condiționată de modificarea art. 7 din Constituție în sensul acordării cetățeniei locuitorilor de altă religie decât cea creștină.