Răpirea inocenței

D'ale lu' Mitică - 13 septembrie 2020

MOTTO: "Viitorul unui copil este fapta mamei sale" - Napoleon Bonaparte

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povestii, la marginea unei păduri dese, o căsuță mică tare mică, unde locuiau două fetițe(două surori) împreună cu tatăl și cu mama lor. Tatăl lor a plecat într-o bună zi în pădure să taie lemne, iar mama lor(hapsână, cu inima zgârcită) și-a luat copilele și le-a trimis la orfelinat să scape de ele, căci foamea era mare în țară pe atunci, iar prostia și răutatea și mai mare. Iar fetițele degeaba și-au luat pietricele în buzunar, unde să poată găsi drumul spre casă, căci orfelinatul lea ținut închise până când copilăria lor s-a terminat.
Adriana a rămas în casa de copii până când a împlinit 18 ani. De sora ei nu mai știa nimic. Avea să afle mai târziu că mama lor o plasase în brațele unui bărbat, care se presupune că ar fi luat-o de soție. Elena a abandonat școala, și a dispărut fără urmă când avea numai 14 ani. După ce-i răpise copilăria, maică-sa ia distrus și restul de viață care îi mai rămăsese. Adriana, în schimb, s-a hotărât să lupte pentru viața ei, așa cum învățase în căminul de copii.