| Copieri video de pe orice tip de caseta pe dvd/usb
| Telefon: 0744586572
| Adresa: Bd. Mamaia 62
| Digital Passion
#Ceausescu #Romania #Comunism
Aparitia transporturilor navale in Tarile Romanesti (Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania) este strans legata de existenta unor importante drumuri comerciale care le strabateau.
Astfel, in secolele 13- 14, pe teritoriul Tarilor Romane treceau importante drumuri comerciale, care asigurau legatura dintre partile centrale si vestice ale Europei cu porturile de la Marea Neagra.
Acest fapt se explica prin existenta, pe coasta Marii Negre, a celor doua porturi genoveze importante, Caffa si Mangop, prin care se desfasura un important comert intre Venetia si hanul Chinei. Tot in aceasta perioada, genovezii intemeiaza si un port la Constanta, dar si la Mangalia, in 1300 construind si „farul genovez”, in picioare si astazi.
Ultimile izvoare istorice descoperite atesta prezenta flotei comerciala a Tarilor Romane (in special a Moldovei), pe traseele maritime cunoscute in aceea epoca. In acest domeniu, merita sa amintim numele domnitorilor Alexandru cel Bun (1400- 1432), Mircea cel Batran (1386- 1418) si in special a lui Stefan cel Mare si Sfant (1457- 1504), care i-au masuri de dezvoltare a flotei comerciale a Tarilor Romane.
Cele doua cetati de la Dunare si Marea Neagra a Moldovei (Chilia si Cetatea Alba), devin porturi importante, de tranzit, dar, in accelasi timp, si puncte strategice de prim-ordin, cel care controla aceste doua cetati controland practic intreg comertul de la Dunarea de Jos si nord-estul Marii Negre.
Insa, o data cu expansiunea Imperiului Otoman, si transporturile navale din Tarile Romane decad. Astfel, la moartea lui Mircea cel Batran (1418), turcii otomani ocupa Dobrogea, cea mai importanta regiune romaneasca, din punct de vedere al transportului naval. Expansiunea otomana continuua dupa 1500, cand turcii ocupa Chilia si Cetatea Alba, transformand, in 1538, in „pasalac” sudul actualei Basarabii („pasalacul Tighinei”).
Astfel, intreg comertul si transportul naval pe Dunarea de Jos si zona estica a Marii Negre se afla sub control otoman, fapt care duce la disparitia flotei Moldovei si Tarii Romanesti. La aceasta se adauga „capitulatiile”, incheiate de Tarile Romane cu turcii spre sfarsitul secolului 16 (cca 1600), prin care comertul romanesc devine monopol turcesc, produsele agricole romanesti luand drumul Imperiului Otoman, la preturi fixate de turci.
Tot in aceasta perioada, cele mai importante porturi la Dunare sunt transformate in „raiale” turcesti: Braila, in 1540, Giurgiu si Turnu.
Sub stapanirea otomana, transportul naval inregistreaza o perioada de declin. Cu toate acestea, faptul ca Tarile Romane si-au pastrat autonomia politica, a permis existenta unor „santiere navale”.
Astfel, intr-un condice turcesc, din timpul domniei lui Soliman Magnificul (1520- 1566), se amintea despre constructia, la Galati, a unor „ambarcatiuni mari si mici”, pentru vama portului Tulcea.
In 1565 i se trimite domnitorului moldovean Alexandru Lapusneanu , de la Istambul, un firman pentru inarmarea „caiacelor aflatoare in schela Galati”.
Sunt sporadice documentele privitoare la aceasta „bresla” a constructorilor de ambarcatiuni navale, numiti, sub influenta limbii turce, „marangozi”. Tot la Galati era construite barcile „che si fabricono in Moldavia”, se spune intr-un raport „italian” din 1690, si cu care erau transportate marfurile pe Dunare, pana la Belgrad si Budapesta.
Mai amanuntite sunt informatiile cuprinse in lucrarea consulului francez la Smirna, Charles Peyssonel, intitulata „Traite sur le commerce de la Mer Noire” (1787), din care aflam ca „la Galati erau mai multe santiere, unde se construiesc, cu pret foarte ieftin, vase comerciale de orice tonaj, pentru navigatia pe Dunare si Marea Neagra”.
In drum spre Polonia, calatorul italian Ruggiero Boscovich, ajuns la Galati in 1762, gaseste in port o „foarte mare corabie, din acelea pe care turcii le numesc caravele, aproape gata terminata”. Avea 70 de „pasi” lungime (cca 45,5 m) si 17 „pasi” latime.
Vizitand, in 1783, santierele navale galatene, austriacul Lauterer constata ca aici se lucrau anual 10-12 corabii noi, cu 2-3 catarge, in afara de cele ce se reparau.
In 1785 aici se construiesc doua vase de linie, inarmate cu 50 si 60 de tunuri, in 1786 si 1787 se construiesc doua fregate, in 1795 sase salupe fluviale („canoniere”), etc.
Importanta santierelor navale galatene era deosebit de mare pentru Poarta Otomana, fiind singurele pe care turcii le puteau folosi pe coasta europeana a Marii Negre.
In aceasta perioada, celelalte porturi de la Dunare nu se dezvolta semnificativ, iar, in 1850, Constanta era descrisa ca avand 50 de case si un port ruinat, in care rar mai acostau corabii.
Информация по комментариям в разработке