Combinatul Siderurgic Hunedoara (În imagini)

Bubuiturile de pe halda de zgură, apoi praful ruginiu aşternut peste Hunedoara, peste noi. Cerul roşiatic, sirenele şi mirosul de cocs care ne făcea să exclamăm, de pe şoseaua Peştişului, "se simte că am intrat în Hunedoara". Sunt cele mai vechi amintiri pe care le am despre combinat. Privind însă în urmă, imaginea neprietenoasă de atunci a colosului industrial pare, cu toate problemele ecologice cu care fusese înzestrat, mult mai plăcută decât a celei care a rămas după jafurile din ultimii ani. Parcă am trăit un război crunt, în care combinatul a fost tinta bombardamentelor. O multime de oameni au profitat, ce-i drept, de pe urma prăbuşirii acestuia: unii cât să îşi asigure traiul tihnit pentru câteva vieti de acum încolo, altii poate să trăiască în iluzia tunurilor date, iar cei mai multi dintre ei, cei din urmă, să zicem că doar au găsit în ea un mijloc de supravietuire. Hunedoara a avut însă doar de pierdut.