Скачать или смотреть Mănăstirea ORATA (Fundu Moldovei, Bucovina, România)

Vă rog să activați subtitrarea în românește! - Please turn ON English subtitle!
Mănăstirea Orata este un imn închinat Creatorului, o poezie a iubirii, credinței, statorniciei și frumuseții naturii.
Mănăstirea Orata se găsește la 915 m altitudine în Munții Bucovinei (Obcina Mestecăniș), în mijlocul unei poieni de vis înconjurată de păduri, numită tot Orata. Pârâul Orata străbate poiana, curge prin curtea mănăstirii și după 4 km se varsă în Râul Moldova în zona satului Botuș. Se ajunge aici pe un drum nemodernizat, dar destul de bine întreținut, situat în lungul pârâului. Numele vine probabil de la Orantă = Rugătoare, temă iconografică ortodoxă. Povestea mănăstirii începe cu răzeșul Ștefan Lițu care după ce a cumpărat Poiana Orata în suprafață de 120 hectare o împarte celor trei fiice ale sale: Ștefania, Reveca și Ileana. Reveca moare la vârsta de 36 de ani, iar soțul, iubind-o foarte mult, hotărăște să ridice un lăcaș de cult în amintirea ei, chiar în poiana unde aveau casa și unde trăiau împreună cu cei 9 copii. Este ales cel mai bun teren din poiană, pe locul unei vechi troițe din lemn de păr, troiță care acum este în bierciă, în fața catapetesmei. Pentru a putea construi și aduce călugări de seamă, Pomohaci face mari eforturi și chiar vinde tot ce avea prin casă, chiar lăsându-și fetele fără zestre. Muncitorii au lucrat mai cu seamă în zilele de post și cu mâncare de post. Schitul este construit în perioada 1948-1953, dar din cauza opresiunii comuniste este sfințit un an mai târziu, în 1954. Schitul Orata primește hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și obște de călugări, printre aceștia a fost și binecunoscutul părinte Ilie Cleopa. În anul 1960 autoritățile comuniste izgonesc călugării, închid schitul și demolează chiliile. Poiana Orata ajunge locuită numai de cele trei familii care s-au izolat aici departe de ”ciuma comunistă”. În 1973 un trăsnet lovește turla centrală și icoana Maicii Domnului despre care se spune că e făcătoare de minuni. Pomohaci se zbate să obțină aprobare pentru renovarea schitului, lucrările începând în 1975 cu sprijinul localnicilor. Biserica este căptușită în interior cu plăci de carton presat, acestea fiind pictate cu scene religioase în perioada 1977-1982 tocmai de Vasile Bârgovan, nepotul său (fiul Zaharei), un tânăr de numai 17 ani. Această pictură religioasă, prin caracterul ei naiv, este deosebită și constituie o raritate în pictura bisericească. Până la căderea comunismului (decembrie 1989) biserica a fost îngrijită de ctitor, anual ținându-se maxim două-trei slujbe de către preotul paroh din Botuș. În anul 1990 Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ajunge la Orata, redeschide mănăstirea și îl călugărește pe Traian Pomohaci ajuns la vârsta de 80 (90 !?) de ani. Obștea avea 2-3 călugări, iar Pomohaci va muri însă un an mai târziu, mormântul fiindu-i făcut în fața bisericii. În acești ani a început construcția de chilii și a unui paraclis pentru slujbe în perioada iernii. Din anul 1994 așezământul se transformă în mănăstire de maici (circa 10 monahii) care înflorește sub conducerea Monahiei Eupraxia Ilaș. Sunt terminate chiliile, gospodăria anexă și se înființează ateliere de tâmplărie, croitorie și broderie. Este renovată biserica, se termină paraclisul, acestea fiind resfințite în anul 1998. În anii 2004-2009 s-a construit un corp de chilii pentru pelerini (oaspeți). În Poiana Orata mai trăiesc urmași ai ctitorului, iar mai jos 200 m de mănăstire, Viorica Pomohaci are o superbă pensiune în stil tradițional, rustic.