România postbelică. Stalinism, național – comunism și disidență anticomunistă.

Al Doilea Război Mondial se încheie odată cu înfrângerea definitivă a Germaniei naziste, iar perioada următoare poartă numele de perioada postbelică. Menținerea păcii și refacerea continentului european după război impuneau existența unității între statele europene, însă apare o nouă divizare, cauzată de neînțelegerile dintre marile puteri câștigătoare. În timp ce Statele Unite, Marea Britanie, Franța, promovau o Europă democratică și capitalistă, Uniunea sovietică urmărea exportarea comunismului în statele europene. Astfel, au apărut sferele de influență. Europa a fost împărțită în sfere de influență, în timp ce vestul Europei rămâne în sfera de influență a statelor democratice și își consolidează democrațiile, estul Europei trece în sfera de influență a URSS și este supus procesului de sovietizare. România, ca stat poziționat geografic în estul Europei trece în sfera sovietică și devine o țară membră a lagărului comunist.