Tudor Gheorghe - Părinteasca dimândare

Părinteasca dimândare
de Constantin Belemace

Pãrinteasca dimãndari
Nã sprigiurã cu foc mari,
Fratsã di mumã shi di'un tatã,
Noi armãnj di eta toatã.

Di sum ploclji di murmintsã
Strigã a noshtsã bunj pãrintsã,
Blãstem mari s'aibã'n casã
Cari di limba lui s'alasã.

Cari shi'alasã limba lui
S'lu ardã pira focului,
Tsi s'dirinã yiu pri loc
Sã'i si frigã limba'n foc.

El în vatra'i pãrinteascã
Fumealjia sã nu'shi hãrseascã,
Di fumeljii cãrunj s'nu bashi,
Natu în leagãnu s'nu nfashi.

Cari fudzi di'a lui mumã
Shi di pãrinteasca'i numã,
Fugã'i doara Domnului
Shi dultseamea somnului.


Părinteasca blestemare

Parinteasca blestemare (mustrare)
Poruncește cu foc mare,
Frați de-o mumă și de-un tată,
Noi, Aromâni din vremea toată.

De sub lespezi de morminte
Strigă ai noștri buni părinți:
„Blestem mare să aibă în casă
(Cel) care de limba lui se lasă.

Care își lasă limba lui
Să-l ardă para focului
Chinui-s-ar de viu pe pământ,
Frige-i-s-ar limba-n foc.

El în vatra-i părintească
Cu familie să nu se fericească,
De familie cununi să nu pupe
Prunc în leagăn să nu înfeșe.

Care fuge de a lui mumă
Și de părintescul nume
Fugi-i-ar dorul Domnului
Și dulceața somnului!”