Pe căi ce se topesc departe-n zare- autor Pr. Silviu Haragus

Izvor pentru sufletul tău

Pe căi ce se topesc



1.Pe căi ce se topesc departe-n zare,
Eu iar mă duc în lumea de păcat,
Ca să vestesc iubirea Ta cea mare,
Şi Golgota şi Sângele vărsat.


2.Mă duc să bat la fiecare poartă,
Şi să vestesc pe dulcele Isus,
Plângând să-i chem din calea cea deşartă,
Spre bucuria Cerului de sus.


3.Să trec necunoscut prin mii de sate,
Şi lumea împrejuru-mi s-o adun,
De Domnul şi de marea-I bunătate,
Eu, tuturor, cu lacrimi să le spun.


4.Cu ochii ridicaţi peste mulţime,
Cu glasul de profet înflăcărat,
Vesti-voi Jertfa dragostei sublime,
Şi toate câte Domnul a răbdat.


5.Voi spune despre Crucea-nsângerată,
Ce-a dus-o fără murmur pe Calvar,
De ochii Lui ca cerul fără pată,
Scăldaţi în lacrimi pline de amar.


6.Şi voi chema mulţimile la viaţă,
Sub Crucea iertătorului Isus,
Să guste-n fericita dimineaţă,
Dulceaţa desfătărilor de sus.


7.Dar ştiu că lumea va rămâne rece,
Şi inima-şi va-nchide tot mai mult,
Pe-aceleaşi căi pierdute va petrece,
Atrasă de-al păcatului tumult.


8.Iar eu voi plânge lacrime de jale,
Cu ochii ridicaţi mereu în sus,
Şi voi păşi străin pe-o altă cale,
Ca să vestesc la alţii pe Isus!