6. Hanu' cu Bragă - Geampara la Caval și Ocarină

Există un joc în sud-estul Europei pentru care nu există graniţe. Ritmul săltăreţ al acestei muzici balcanice este considerat folclor tradiţional de două regiuni alipite care fac parte din ţări vecine.

Săltăreaţa geampara, jocul popular al Dobrogei, reprezintă folclor tradiţional şi pentru bulgari. Dansul şi cântecul de influenţă orientală este specific regiunii din sud-estul Europei care astăzi este împărţită în două: partea de nord se află în România, iar partea de sud în Bulgaria (Cadrilaterul).

Geamparaua face parte din tezaurul culturii balcanice. Numele său vine de la turcescul „çalpara“, care denumeşte acele castaniete pe care dansatoarele le ţineau în podul palmei şi le loveau ritmic în timpul jocului (mai exact din persană și înseamnă "patru părți"). Jocul dobrogean este uşor de recunoscut datorită ritmului său asimetric („aksak“ în termeni de specialitate sau „şchiop“ în termeni populari) format din trei bătăi: două scurte şi una lungă accentuată.

În Dicţionarul de Termeni Muzicali (ediţia 2010), definiţia jocului dobrogean sună astfel: „Giamparale, joc popular românesc, cu multiple variante şi denumiri (giambaralele, mărânghile, zlata etc.), răspândit în Câmpia Dunării şi Dobrogea. Are forme de desfăşurare variate (cerc de mână, în linie, perechi, solistic etc.) ca şi multiple prize (lanţ de braţe, de o mână, de ambele mâini etc.). Melodii în ritm aksak [v. sistem (II, 6)] de trei timpi, cu ultimul alungit, încadrate în două fraze pătrate - înrudite sau nu - mai rar din mai multe fraze. Elementul esenţial al unităţii variantelor este ritmul asimetric, care îşi găseşte expresia coregrafică în diferitele forme cinetice (mers în stil de horă, mers pe diferite direcţii, învârtiri, bătăi, balansuri, flexiuni adânci etc)“.

Etnomuzicologii remarcă personalitatea geamparalei. „Folclorul coregrafic dobrogean arată o omogenitate impresionantă. Nordul nu se deosebeşte cu nimic de sudul zonei. Repertoriul aproape acelaşi, fiind răspândit pe toată întinderea dintre Dunăre şi Mare. Dansul dobrogean are un specific bine conturat: ritmicitatea puternică, lejeră şi accentuată. Păstrează forme simple de cerc şi excelează în hore bătute. Chiar jocurile de perechi au aspect dinamic şi colorat şi o mişcare generală săltată şi vie. Ritmica este de o bogăţie excepţională: 2/4, 3/4, 3/8, 5/4, 5/8, 7/8, 9/8“, scrie Daniela Roxana Gibescu în Revista „Muzica“ a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.