Sudarea cu Almaz adevărul

În urma prezentării multor aparate de sudură ca fiind ideale, indignat de acest fapt de a nu se prezenta adevărul și de a se arăta niște spârcâieli ca fiind suduri perfecte (da, sunt, în ideea vesticilor, care nici din ce sunt născuți, nu știu), vreau să vă demonstrez în modestia mea, cu un exemplu de a se face test. Pentru cine nu știe să calculeze, la electrodul de 2,5 s-a luat din rețea un curent de 14A, care înmulțit cu 230V dă cam 3200W. Ca să echivalăm ce iese la electrod, împărțim cei 3200W la 30V tensiunea ce rămâne în timpul sudării și rezultă 106A pentru electrodul de 2,5 (cam mare) iar la cel de 3,25 , luăm tot 230V deși ar fi mai puțin, și înmulțim cu 17A dând 3900W . Pentru „secundar” 3900/30 (deși ar fi puțin sub 30V că ia curent mai mult electrodul mai gros) rezultă 130A, cam curentul real necesar unui asemenea electrod. N-am avut de 4, că-l încercam, dar la o gospodărie prezentabilă și respectabilă, nu ai ce face cu electrod mai mare de 2,5 și nu e bine nici pentru rețea.