Ceea ce credeam că este împotriva noastră este spre binele nostru - Pr. Nicolae Dima

Abonează-te (subscribe) canal https://youtube.com/c/parintelevasile... pentru a putea viziona mai astfel de materiale. Activează și notificările 🔔 pentru fi anunțat atunci când postez un material nou.
Poți da un like 👍 acestui material dacă ți-a plăcut.

Despre viața de cuplu    • 7 sfaturi pentru a evita infidelitate...  
Părinți, copii și bunici    • Rolul bunicilor în creșterea nepoțilo...  
Biserică    • Reguli de conduită în biserică (Vorbe...  
Sf Scriptura    • Să citim și să înțelegem Sfânta Scrip...  

~
  / parintelevasileioana  
  / parintele_vasile_ioana  

#PărinteleVasileIoana #SfantulNicolae #DintrOzi
Știți la ce m-am gândit toată dimineața de astăzi, că centrul istoric al Bucureștiului a văzut multe, foarte multe, dar Liturghii prea multe nu a văzut. Și Evanghelia pe care astăzi am ascultat-o, se integrează foarte bine în contextul acesta, pentru că este plină de paradoxuri... Paradoxul cel mai mare, pe care îl trăim în aceste zile fiind acela, că ceea ce credeam că este împortrivă noastră, este spre binele nostru... spre binele nostru... Cred că și Dumneavoastră v-ați simți și Dumneavoastră cum ne-am simțit și noi, puțin inconfortați de decor, dar în rest... adică nu avem facilitățile pe care le avem pentru slujire în Sf. Altar, dar în rest, în rest, senzația aceasta că suntem înconjurați, de lucrurile lui Dumnezeu... În biserică totul este al lui Dumnezeu, deoarece este sacru, este... este pentru slujire, dar în afara bisericii, parcă este un contrast între ce este în afara bisericii... când stați la liturghie și ieșiți în stradă, vi se pare de multe ori și ni se pare de multe ori, că ceea ce este în afara bisericii, nu este la fel cu ceea ce este înăuntru și ne-am dori să stăm mai mult înăuntru. Acum faptul că ceea ce era înainte înăuntru, ai ieșit, în acest foarte larg în afară, transformă lumea aceasta într-un loc mult mai bun decât ceea ce era până acum, și aceasta este miracolul. Că ne-am supărat că ne scot din bisericii; mă rog, știți... dar iată ce ni se întâmplă, sigur dacă ploua, nu mai vorbeam de lucru acesta.
Pr Vasile: Dar, ne-am rugat dimineață să nu plouă!
Mă întorc la Sfânta Evanghelie. Evanghelia cu orbul, de este extraordinară? Pentru că așa cum spune el însuși, cel care fusese orb, nu s-a pomenit să deschidă cineva, ochii unui orb din naștere, "și voi nu îl băgați în seamă pe Cel care a făcut aceasta", le spunea orbul dându-le lecții celor care îl acuzau că s-au făcut ucenic al lui Iisus din Nazaret. Ceea ce nu s-a citit astăzi, la Sfânta Evanghelie, este însăși cheia de înțelegere a evangheliei, aceste sunt ultimele trei verstele din caprifolul nouă, din Evanghelia după Ioan, sunt următoarele: Spre judecată zice Iisus, "Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă", Orbul care se vindecă, "iar cei care văd să fie orbi.". Și aici întrebarea este următoarea: La cine se reară Mântuitorul, cine este cu vedere deplină și totuși devine orb? "Și au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, și I-au zis: Oare și noi suntem orbi?" Dar de ce oare de cele mai multe ori, cuvântul spus fără ocolișuri al Mântuitorul, se izbește, rezonează exact în sufletul care suferă de boala pe care Mântuitorul este pregătit să o vindece. "Oare și noi suntem orbi? Și Iisus le-a răspuns: Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră." Care este păcatul de fapt? Care este problema de fapt?
Problema este ca nu înțelegi nimic.
De aceea spune Mântuitorul, "pentru că sunteți așa de trufași, încât nu recunoaște-ți, că nu știți nimic din cele pe care ar trebui să le știți, de aceea păcatul rămâne asupra voastră! Pretindeți că știți și nu aveți nevoie de mai mult decât atât, rămâneți în autosuficiența voastră! Cine sunt câștigații, cine sunt cei care profită de aceasta situație, pe care Mântuitorul o descrie, cei care până acum nu știau mare lucru... Despre ce? Depoe credință despre adevăr, despre lumina dumnezeirii. Nu se dădeau așa de mari învățați, dar care au profilat de deschiderea lui Dumnezeu, de bunătatea lui Dumnezeu revărsată peste ei... Pentru că omul acesta care a fost orb și care vede, ne dă o lecție mare. El este cel care, de două ori la rând, iar a treia oară printr-o ironie, le spune celor care îl întreabă: a scuipat jos, a amestecat scuipatul cu praful drumului, m-a uns la ochi cu chestia aceea, după care m-a trimis la scăldătoarea Siluamului, m-am dus, m-am spălat, m-am întors și văd. De două ori spune fix același lucru, foarte precis, el este un om al adevărului, al adevărului esențializat, nu se pierde în detalii, spune exact ce i s-a întâmplat; are o atât de mare claritate în gândire, încât este limpede, că de pe ochi sufletului lui, ca căzut vălul care până atunci îl împiedica până atunci să vadă adevărul, și se întâlnește cu adevărul și nu poate decât să îl spună în liniile lui cele mai ascuțite: Iată ce mi s-a întâmplat! Nu ascunde nimic, nici nu interpretează; ce rost ar acea, faptele vorbesc de la sine.