Film difuzat în cadrul emisiunii Fotografii de familie. Durata: 29 minute. Imagine: Aurel Ciobanu, George Popa, Sorin Ionescu, Cristi Tomescu. Editor imagine: Oldrin Bărbulescu. Muzica: George Popa. Realizator: Adina Andrițoiu
Cuprinde un istoric și o descriere succinte ale clădirilor din Piața Victoriei, străzii Tudor Vladimirescu și străzii Grivița, cu intervenții interesante ale unui martor al vremurilor din Târgu Jiul de odinioară, dr. Constantin Lupescu. De asemenea, sunt incluse interviuri cu Vasile Marinoiu, director al Muzeului Județean Gorj și profesorul Cornel Alexandrescu, despre istoricul Liceului/Colegiului Tudor Vladimirescu.
În Piața Victoriei, alături de clădirea Prefecturii, există o casă impunătoare, cu o arhitectură deosebită și înconjurată de un parc, ce îi aduce un plus de farmec.
Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, casa era proprietatea slugerului Barbu Gănescu. Spre sfârșitul secolului XIX are ca proprietar pe Ion Bărbulescu, fost guvernator al Băncii Naționale. După moartea acestuia, casa a fost cumpărată de Constantin Bălănescu, fost primar al orașului Târgu Jiu. Prin 1929, Constantin Bălănescu o renovează (cu ajutorul arhitectului Doppelreiter) și amenajează un mic parc în jurul ei. S-au înlocuit treptele de lemn cu trepte de beton și s-a schimbat materialul din care era făcut acoperișul.
În anii 1937-1938, când Constantin Brâncuși și-a ridicat opera monumentală în Târgu Jiu, a locuit în această casă. Fostul primar Bălănescu poseda și o moară pe apa Jiului, spre Romanești. Cu pietrele de moară scoase din uz își pardosise aleea de la poarta cea mică până la scara casei. Lui Brâncuși, care își petrecuse copilăria la țară și cunoștea valoarea lucrurilor care ușurau existența omului, îi părea rău să calce pe aceste pietre care „măcinaseră atâta pâine” și a decis să le dea altă întrebuințare. Au apărut, astfel, sub privirile încântate ale trecătorilor, cinci mese din pietre de moară, legate câte două între ele. În decursul anilor, unele mese s-au dezmembrat și stau împrăștiate prin curte.
.......................................................
Primele trotuare asfaltate din Târgu Jiu s-au făcut în anul 1894 pe strada Grivița. În fața Muzeului Județean se află o placă ce marchează „Kilometrul 0” al orașului.
Casa situată vis-a-vis de clădirea muzeului a fost construită de arhitectul Doppelreiter în anul 1936 la comanda proprietarului, profesorul Mihăileanu. Casa nu a fost naționalizată și în anul 1970 a fost vândută actualilor proprietari.
Pe partea stângă a străzii Grivița se mai află clădirea Băncii Naționale. Aceasta a fost construită în anul 1895, proprietar fiind Ion Carabatescu, fost prefect de Gorj în 1895 și 1901. În anul 1901, casa a fost cumpărată de Banca Națională și adaptată funcționalității acesteia.
Între strada Eroilor și strada Unirii, pe toată latura dreaptă a străzii Grivița, se întinde una din aripile Liceului Tudor Vladimirescu, prelungită spre nord cu Universitatea Constantin Brâncuși.
Piatra fundamentală a localului s-a pus la 23 iunie 1896, pe fosta proprietate a lui Grigore Mihuleț, cumpărată de Prefectură cu suma de 30.550 lei. Aprobarea pentru înființarea unei școli secundare în Târgu Jiu venise din iulie 1890, la un an după ce ...
Cornel Alexandrescu, profesor: ...într-o vizită electorală a lui Titu Maiorescu, în 1889, i-a promis prefectului de Gorj Toma Cămărășescu că „va face tot posibilul să înființeze un gimnaziu real în Târgu Jiu”. În anul 1889, prin Decretul Regal nr. 111 din 18 ianuarie a apărut aprobat Gimnaziul Real din Târgu Jiu. În 1890, ministrul făcea o adresă prefecturii și primăriei municipale să asigure clădire și oameni de serviciu pentru a lua ființă gimnaziul real. În 1890 s-a înființat gimnaziul real în actuala clădire a muzeului, pe atunci Palatul Administrativ al județului. „O sală cu pământ pe jos, cu bănci improvizate, material didactic foarte, foarte sărac” așa cum reiese din statistica dată de Ștefan Bobancu, primul director al gimnaziului, care s-a zbătut cu toate greutățile și a menținut gimnaziul real. Faptul că gorjenii erau dornici de știință de carte, s-au înscris în clasa I în 1890, 74 de elevi. Dar greutățile timpului au făcut ca, din 74 de elevi să termine clasa a patra numai 18.
Clădirea a fost dată în folosință la 4 octombrie 1898, însă lucrările au fost terminate la 5 noiembrie 1899.
prof. C. Alexandrescu: Transformarea gimnaziului în liceu s-a făcut sub conducerea directorului Constantin Roibănescu, în 1919-1920. De atunci, liceul a funcționat până la reforma din 1948 sub numele de Liceul Tudor Vladimirescu. Din ʹ48, liceul s-a transformat în școală medie – Școala medie nr. 2. A funcționat astfel până în 1957, când directorul de atunci, Talabă Ion, a cerut ca școala/liceul să poarte din nou numele lui Tudor Vladimirescu.
..................................................
Информация по комментариям в разработке