Bolile inflamatorii musculare se caracterizează în principal prin slăbiciune musculară. Pacienții acuză dureri la nivelul zonelor cu mușchi striați, cum este musculatura umerilor sau musculatura coapselor. Senzația de slăbiciune este dată de un proces inflamator cronic în fibra musculară.
Există patru patru mari categorii de boli inflamatorii musculare: polimiozita, dermatomiozita (atunci când există și afectare cutanată), miopatia necrotică mediată imun și miozita cu corpi de incluziune.
Dermatomiozita este mult mai frecventă la copiii și adolescenții între 10 și 15 ani, cu un raport egal între fete și băieți. La adulții între 45 și 60 de ani, cea mai frecventă boală inflamatorie musculară este polimiozita, iar femeile sunt de 2-3 ori mai afectate de această boală decât bărbații.
Polimiozitele se asociază și cu alte boli de țesut conjunctiv, cum este artrită reumatoidă, vasculita, sclerodermia, dar este asociată și cu neoplazia. În neoplazii, polimiozita poate să apară la câțiva ani după ce un cancer a fost tratat și se află în remisiune.
Slăbiciunea musculară este principalul simptom al acestor boli, dar o slăbiciune caracterizată prin dificultatea de a te ridica de pe scaun, bolnavii fiind nevoiți să se sprijini cu mâinile de ceva ca să poată face acest lucru. De asemenea, pacienții nu pot să urce sau să coboare câteva trepte, dar nu din cauza durerii de genunchi, ci pentru că pur și simplu nu au forță. Scăderea progresivă a forței musculare se petrece în timp, pe parcursul mai multor luni. În formele severe de boală poate să apară inclusiv afectarea musculaturii cervicale, iar pentru pacienți devine dificil să-și ridice capul de pe pernă.
Din cauza afectării mușchilor striați de la nivelul tractului gastro-intestinal superior, pacienții prezintă și dificultăți la înghițire. De asemenea, și articulațiile sunt afectate, simptomele fiind asemănătoare cu cele din artrita reumatoidă sau cu artrite de articulații mici ale mâinilor. Cu toate acestea, bolile inflamatorii musculare au un prognostic ceva mai bun, în sensul că nu duc la eroziuni sau deformări articulare.
O atenție deosebită trebuie acordată manifestărilor pulmonare. În aproximativ jumătate din cazurile de boli inflamatorii musculare apare și boala pulmonară interstițială, iar pacienții trebuie monitorizați.
În ceea ce privește diagnosticul, dr. Cristina Ioan (Stoian), medic specialist Reumatologie în cadrul Hypeclinicilor MedLife Favorit și Berceni, spune că biopsia este necesară în principiu la formele în care este prezentă doar afectarea musculară și nu există un sindrom inflamator.
Tratamentul bolilor inflamatorii musculare presupune de fapt un management al afecțiunii, în care se tratează fiecare parte afectată. Dacă vorbim de miopatii necrotice mediate imun, de exemplu miopatia dată de statine, adică medicația pentru scăderea colesterolului pe care mare parte din populație o administrează, în acest caz nu este nevoie de un tratament anume. Pur și simplu oprirea medicamentației care a dus la apariția acestor efecte va fi suficientă. În cazul polimiozitei sau dermatomiozitei, aceste boli răspund la corticoterapie, initial medicamantele fiind administrate în doze mari. Pentru a scădea și a obține o remisiune a bolii inflamatorii musculare este nevoie și de un tratament imunosupresor, iar astfel nevoia de corticosteroizi să fie cât mai mică.
Dr. Cristina Ioan (Stoian), medic specialist Reumatologie - https://www.medlife.ro/medic-ioan-sto...
Specialitate - https://www.medlife.ro/reumatologie
Информация по комментариям в разработке