Скачать или смотреть Dr. Bogdan Tătaru-Cazaban - Ortodoxia românească. Schiță pentru o istorie culturală (sec. XIX-XX)

Dr. Bogdan Tătaru-Cazaban (Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română) - Ortodoxia românească. Schiță pentru o istorie culturală (secolele XIX-XX).

Colocviul național
Istoria religioasă a României ca istorie religioasă a Europei:
concepte, probleme și perspective comparative
București, 13 mai 2025.

https://www.ihr-acad.ro/wp-content/up...

https://fb.me/e/4u4qzE0Bv

  / 1650575985588669  

Majoritatea cercetărilor și a sintezelor despre ortodoxia românească sunt istorii ale evenimentelor, ale vieții instituționale și ale relațiilor cu puterea politică de-a lungul secolelor. Ele stabilesc cronologii, certifică fapte, urmăresc evoluția instituțională a Bisericii, acordând de multe ori un loc marginal „culturii ortodoxe”. Cu excepția studiilor de istorie a artei și a celor privitoare la circulația tipăriturilor, perspectiva dominantă este cea a unei cronologii a evenimentelor. Însă pornind de la cercetările deja existente asupra faptelor de cultură eclezială, mai ales pentru epoca pre-modernă, ar fi oportună o extindere a cercetărilor, în vederea unei posibile sinteze, asupra culturii pe care ortodoxia a generat-o în interiorul Bisericii și în relația cu lumea culturală mai largă în secolele XIX-XX. Pentru aceasta, sunt necesare cercetări de genealogie intelectuală (școlile la care au fost formați ierarhii, interacțiunile cu preocupările intelectuale ale vremii), a publicațiilor din țară și din străinătate (teze de doctorat) și a participărilor la viața culturală (conferințe publice etc.). O altă dimensiune ar privi dinamica influențelor, care reflectă o raportare la modernitate sau la un model de ortodoxie: receptivitatea față de formele și curentele occidentale vs dezvoltarea unui curent neo-bizantin. Nu în ultimul rând, se poate formula întrebarea: care este ponderea dimensiunii ortodoxe în cultura română modernă?

Romanian Orthodoxy. Outline for a Cultural History (19th-20th Centuries)

Most research and syntheses about Romanian Orthodoxy are histories of events, institutional life, and relations with political power over the centuries. They establish chronologies, certify facts, and trace the institutional evolution of the Church, often giving a marginal place to "Orthodox culture." Apart from studies of art history and those concerning the circulation of prints, the dominant perspective is that of a chronology of events. However, starting from the already existing research on ecclesiastical culture, especially for the pre-modern era, it would be appropriate to expand the research, with a view to a possible synthesis, on the culture that Orthodoxy generated within the Church and in its relationship with the wider cultural world during the 19th-20th centuries. For this, research into intellectual genealogy (the schools where the hierarchs were formed, interactions with the intellectual concerns of the time), publications in the country and abroad (doctoral theses) and participation in cultural life (public conferences, etc.) are necessary. Another dimension would concern the dynamics of influences, which reflect a relationship to modernity or to a model of Orthodoxy: receptivity to Western cultural forms and trends vs. the development of a neo-Byzantine trend. Last but not least, the question can be formulated: what is the weight of the Orthodox dimension in modern Romanian culture?