07. A.U.G. - Ascunși de ochii lumii

Text/voce: A.U.G.
Instrumental: A.U.G.
Mix/master: A.U.G.



Cum ar fi să te trezești și să realizezi ca ești degeaba
3 ani de zile, un chin, si n-am găsit ce căutam
Și-am adunat atâția oameni, dar și io pot să visez
Și muzica m-a salvat io n-am de gând să o salvez

Vreau într-un loc mai bun, vreau cu cineva mai bun
Iară...la tot ce reacționez se transforma mort în fum
Parcă am făcut prea multe și mi-e lene să respir
...și-am un zâmbet idiot și n-am chef să mă mai afirm

...parcă mi-amintesc ceva
Cum făceam din oameni ființe.. invers perpetuum
Mișcam totul, nu primeam impuls...nu va venii
Încă un impuls din partea mea...de prea mult timp

Io cam câte pot să-ndur?...
O bibliotecă Babel plină de înjurături...hai gândește
Cum ar fi ca toți să plece când aud ce vrei să fi
Când aud cum vrei să faci și conjugi verbul a știi

Din t0 la absolut limită nedeterminată în timp
Simt cum jumatate din mine e un cerc c-un singur colț
...deja simt
Trag de mine să produc ca de-un câine fără colți

Mi-am bătut și joc de mine când făceam de râs orgolii
Io sunt opera de artă ce face de râs pictorii
Ori fără pic de respect ori ajuns la epilog
Norii îmi șoptesc de sus cel mai pierdut episod



Scriu de pe vremea când abia cunoșteam ura,
Nu lumea, “nimic” e cuvântul ce definește viața,
Scriu de pe vremea când visam ideea de a visa,
Și dacă viața e a mea, eu îi pot decide moartea,

Și muzica mea este un sunet murdărit,
Și atât, ce contează e doar un cuvânt,
Tranformat în strofe lungi, in aparenta fără sens,
Nu exista arta, exista doar soiuri de revoltă,

“Apusul e roșu” sangeriu fiind un sfârșit in viață,
Sunt “Cel care urăște” de când am ieșit la suprafață,
Și dacă apogeu este in solistitiul iernii,
Când vom muri cu toții o sa fie începutul lumii

Ce am început eu e doar un război zgomotos,
Nu sunt eu bolnav, sunteți voi prea sănătoși,
Nu sunt eu bolnav doar ca sincer mi-as dori,
Sa te fac sa-ți amintești doar prin a te privi,

Sa mă holbez într-o ploaie de benzină,
Acoperit de o umbrelă făcută din chibrit,
O sa va omor pe toți înainte de răsărit,
O sa fiu fericit când o să ardă totul definitiv,

Ți se pare ca e o stare? Să știi ca nu-i nimic,
Așa am gandit eu de când eram copil,
In ochii lumii ce fac e un gunoi de aruncat,
De asta eu sunt artistul meu preferat,