Simida Istrate-Cantarile noastre

Cântările noastre cântate plângând
lua-şi-vor odată aripile-albastre
şi-n soare pluti-vor curate, arzând
de para iubirii, cântările noastre.

Din roua de lacrimi ce-n ele-a rămas
luci-vor pe ceruri ghirlande de stele,
iar îngerii Slavei, cu tremur în glas,
cântând, învăţa-vor să plângă din ele.

Cântările noastre n-au seamăn şi soţ
în nicio simţire şi limbă şi zare;
oricine le-aude se-aprinde şi-n toţi
învie cereasca şi sfânta-ncântare.

Venind din al Tainei Ceresc Nehotar
cu-adânc duh de taină fiinţa-nveşmântă,
purtând mierea dulce lăsată de har,
fac dulce şi duhul, şi gura ce cântă.

Cântările noastre sunt nimb lui Hristos,
sunt ruguri iubirii, sunt jertfa suavă,
sunt tot ce pământul Îi dă mai frumos
Acelui din ceruri mai vrednic de slavă.

(Traian Dorz-Oastea Domnului)