Vizuina dihorului

D'ale lu' Mitică - 7 mai 2023

MOTTO:
Vulpea găini visează!

Nu e niciun secret faptul că satele de pretutindeni se subțiază în oameni. În urma lor rămân gardul prăbușită și case mâncate de ruină, iar cei care ar mai putea îndrepta câte ceva (moștenitorii… obosită istoriei) nu mai au nici ei puterea să se împotrivească curgerii ireparabile a timpului. Și apoi, felul ăsta străin de a trăi în care omul mai mult pleacă decât vine, lasă pereții să se crape de unii singuri. Și bătătura devine pradă sigură pentru ierburile nemiloase în care se ascund sălbăticiuni prospere și vesele.

Varză, viezure, vulpe și ruine

Constantin Bică e șofer pe un șantier. Pleacă de acasă cu lunile, dar cu toate astea își găsește puțin timp pentru a mai angarale adunate de vreme în ograda, pe care o împarte cu sora lui, undeva în comuna argeșeană Albești. De mai mulți ani, dincolo de gardul despărțitor dinspre răsărit, nu mai locuiește nimeni. Doar un tei bătrân își întindea ramurile peste împrejmuiri, căutând parcă o vorbă bună de la un suflet de om. În rest, paragină, putregaiul și geamuri sparte, resturi de toate felurile, printre care dihorii și vulpile au început deja să-și facă de cap.