Скачать или смотреть Documentário sobre o grande arqueólogo e epigrafista Scarlat Lambrino

Realizado com o apoio de Amílcar Guerra (Prof. Doutor da UNIARQ e da Faculdade de Letras da Universidade de Lisboa) e António Carvalho (diretor do Museu Nacional de Arqueologia).

În continuarea proiectului „Personalități românești în Portugalia“ prezentăm azi documentarul despre marele arheolog și epigrafist Scarlat Lambrino, realizat cu sprijinul lui Amílcar Guerra (Prof. Doctor la UNIARQ şi la Facultatea de Litere a Universităţii din Lisabona) și a lui António Carvalho (directorul Muzeului Național de Arheologie din Lisabona).
Născut în 1891 la București, Scarlat Lambrino absolvă Universitatea din București, după care se află (din 1922) printre membrii Școlii Române din Franța (Fontenay-aux-Roses) și își dă doctoratul îm 1927 cu marele profesor Jules Marouzeau.
Până în 1941 conduce cu rezultate excepționale șantierul arheologic de la Histria, activează ca profesor la Universitatea din București și este numit directorul Muzeului Național de Arheologie. În această perioadă publică, secondat de soția sa Marcelle Flot Lambrino, ample lucrări cu rezultatele cercetărilor efectuate. În 1941 este numit director al Accademia di Romania din Roma, unde funcționează până în 1947, anul desființării instituției de catre comuniști.
1947 este practic anul în care își începe exilul, dar și anul în care, la solicitarea Muzeului Național de Arheologie din Lisabona și a Catedrei de Istorie a Universității din Lisabona (ambele conduse la acea data de reputatul istoric Manuel Heleno) sosește la Lisabona, cu aura unui elenist și latinist de excepție. Va lucra în cadrul celor două instituții amintite până în 1964, anul morții sale. În toată perioada Lisaboneză, publică numeroase studii și participă la congrese și conferințe internaționale, colaborând totodată la principalele reviste de specialitate portugheze (Arqueólogo Português, Revista da Faculdade de Letras de Lisboa, Bulletin des Études Portugaises) dar și internaționale, lucrările sale devenind titluri de referință pe plan mondial.
Scarlat Lambrino nu a mai putut reveni niciodată în țara sa, regimul comunist ”onorându-l” cu titlul de ”dușman al poporului” la fel ca și pe o întreagă pleiadă de intelectuali de anvergură din acea perioadă, nevoiți să aleagă calea dureroasă a exilului.